La 14 noiembrie 1497 s-a terminat zidirea Bisericii Înălţarea Domnului de la Mănăstirea Neamţ, ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt în perioada 1485-1497. Această biserică a fost printre ultimele ctitorii ale marelui voievod şi el a dorit ca ea să fie cea mai monumentală biserică atât din punct de vedere artistic, arhitectural, cât şi ca dimensiuni, precizează site-ul unitischimbam.ro.
Biserica Înălțarea Domnului (lungimea — 40 de metri, înălțimea — 23 de metri) confirmă intrarea arhitecturii locale în maturitate, realizarea îmbinării stilului bizantin cu stilul gotic, într-o sinteză strălucită ce avea să capete și nume propriu – „stilul epocii lui Ștefan cel Mare“. Biserica este ornamentată la exterior cu ceramică și cărămidă smălțuită aplicate pe fațade, iar în ocnițele de sub cornișă mai sunt fragmente de pictură, care dau o notă de frumusețe acestei bijuterii arhitecturale.
În camera mormintelor, în partea de sud a Bisericii este mormântul Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi, ucraineanul din Poltava, care a studiat la Academia Movileană din Kiev şi a ales viaţa monahală din Moldova, iar în partea de nord, într-o firidă în zid este mormântul voievodului Ștefan al II-lea, care a fost decapitat în iulie 1447.
În pronaos au fost înmormântați mai mulți viețuitori dintre ierarhi, ieromonahi și monahi, cât și vestitul caligraf și miniaturist Gavriil Uric (1449). Cât privește pridvorul, el este pavimentat cu mai multe pietre de mormânt, dintre care unele au fost aduse din pronaos, iar altele au fost aici: Pârcălabul de Neamț, Micotă (1495); Mitropolitul Teoctist, care a sfințit biserica (1528); Sofronie Miclescu, Mitropolit al Moldovei (1861); Calinic Miclescu, Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Române (1886).
