În urmă cu 38 de ani, în 15 noiembrie 1987, avea loc la Brașov cea mai importantă mişcare de protest din România comunistă. Pentru prima dată, după zeci de ani de dictatură, soliditatea regimului Ceauşescu era pusă sub semnul întrebării, precizează site-ul stiripesurse.ro.
Camioanele, refuzate la export
Pentru mulți observatori interni și externi, evenimentele de la Brașov au constituit „începutul sfârșitului” pentru dictatorul Nicolae Ceaușescu.
Evenimentele au fost declanșate de primirea întârziată a salariilor de către muncitorii de la Întreprinderea de Autocamioane Braşov. În plus, veniturile au fost reduse drastic, pentru că planul de producție nu fusese realizat.
În realitate, calitatea foarte proastă a pieselor și întârzierile în procesul de furnizare făceau imposibilă respectarea acestor planuri. În ultimii ani ai comunismului, camioanele produse la Brașov erau refuzate la export, singura soluție fiind piața internă, unde nu existau suficiente comenzi.
În acest cadru, în noaptea de 14-15 noiembrie 1987, mai multe sute de muncitori au încetat lucrul. A doua zi, pentru că nu au obţinut explicaţii satisfăcătoare de la şefii lor în legătură cu salariile și condițiile de lucru, au ieșit din fabrică și s-au îndreptat spre centrul orașului, spre sediile județene și municipale ale autorităților comuniste.
Pe traseu, li s-au alăturat mii de persoane, astfel încât mișcarea de protest a devenit una de neimaginat pentru regimul totalitar. Oamenii cântau „Deşteaptă-te, române!” și scandau „Jos dictatorul!”, „Jos ticăloşii!”, „Vrem banii înapoi!”, „Vrem duminica înapoi!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină şi căldură!”.
Mulțimea a intrat în sediile administrative și a distrus simbolurile comuniste, steaguri şi portrete ale şefului statului. Au fost aruncate în stradă, unde li s-a dat foc.
Forţele de ordine au intervenit cu întârziere, pentru că erau implicate în supravegherea secțiilor de vot, în ziua respectivă fiind organizate alegeri pentru consiliile locale.
Condamnați și deportați în alte județe
Inițial, s-a încercat calmarea oamenilor cu ajutorul activiștilor de partid. După aproximativ două ore de la sosirea manifestanţilor în centrul oraşului, miliţia, forţe ale armatei şi Securităţii şi-au făcut apariţia cu maşini blindate şi armament de luptă, fiind operate primele arestări. Pentru intimidare, s-au folosit gaze lacrimogene.
Arestările au continuat în zilele următoare, anchetatorii veniţi din mai multe judeţe interogând sute de persoane la Braşov şi apoi la sediul I.G.M. din Bucureşti. În final au fost condamnate 61 de persoane, pedeapsa fiind de maximum 3 ani de închisoare pentru „acte de huliganism”, cu executare la locul de muncă.
Toți au fost deportați în alte orașe ale țării, unde li s-au pus vize de flotant pe buletine, cu menţiunea interdicţiei de a părăsi localitatea. Familiile au fost forţate să-i urmeze, iar după decretul de amnistie din 26 ianuarie 1988, au avut domicilii obligatorii în localităţile de deportare, conform Libertatea.
„Au dat foc la clădirile din oraş”
Cercetătorii de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității au descoperit o transcriere a unei convorbiri telefonice, între două femei, care discutau despre evenimentele de la Brașov. Discuția a fost interceptată la Tulcea, de unde o femeie și-a sunat cunoștința, probabil rudă, din Brașov.
„Transcrierea conţine relatarea destul de realistă a desfăşurării manifestaţiei, atmosfera din oraş de după intervenţia forţelor de ordine şi sentimentul de nesiguranţă, de teamă vizavi de repercusiuni. Documentul a fost trimis, la 18 noiembrie 1987, lui Bucur Claudiu din cadrul Direcţiei a II-a. Acest ofiţer era unul dintre adjuncţii şefului Direcţiei şi, după ce s-a familiarizat la nivel central cu problemele de la Braşov, a primit misiunea de a le coordona direct, din Braşov. La începutul lunii decembrie 1987 semnează documente în calitate de şef al Securităţii Judeţene Braşov”, afirmă cercetătorul Oana Ionel, într-o lucrare pe tema revoltei din 15 noiembrie 1987 de la Brașov, în care analizează și conținutul convorbirii telefonice purtate între cele două femei.
Transcrierea discuției începe de la afirmaţia femeii din Braşov: „Noi am avut o sărbătoare foarte mare ieri”, iar explicaţia continuă „la noi a fost grevă mare în oraş”. Sunt povestite principalele etape ale revoltei: pentru că „nu s-a dat salaru”, muncitorii s-au adunat din mai multe secţii şi au cerut explicaţii conducerii întreprinderii.
Aceasta presupune că nu au rezolvat situaţia în uzină, pentru că „au plecat de la Steagul Roşu”, până în centru, „mii de oameni” s-au ataşat manifestaţiei, „au dat foc la clădirile din oraş, la toate consiliile: la judeţeană, la consiliul popular”, iar „circulaţia a fost oprită, nu s-a mai circulat deloc”.
„Mi-au tremurat picioarele şi toată lumea plângea”
Femeia din Braşov era încă sub imperiul emoţiei produse de „ziua asta mare”, relatarea ei fiind presărată, din timp în timp, cu exclamaţii de genul: „Eu aşa ceva n-am văzut de când e lumea asta”, „mi-au tremurat picioarele şi toată lumea plângea”, „pur şi simplu a fost ca la televizor, cum arată în altă parte”, „să vezi, nu numai să auzi, să vezi”, toate acestea culminând cu afirmaţia: „Am zis noi că întâi de la Braşov porneşte!”.
Este povestită şi intervenţia nereuşită a pompierilor, care ar fi vrut să împrăştie manifestanţii cu apă, dar, potrivit femeii, oamenii revoltați „au tăiat furtunele de la maşinile de pompieri”, pentru că „miliţia nu s-a putut apropia de ei”.
Au votat ca să nu apară pe listele negre
„Cetăţenii Braşovului nu se înghesuiseră la secţiile de votare, dar unii dintre ei, cum este cazul femeii care povesteşte cele întâmplate, au fost nevoiţi să voteze tocmai datorită demonstraţiei împotriva regimului. Calculul era simplu: cetăţenii ştiau deja sau se aşteptau ca în întreprinderi să se facă liste cu persoanele care nu au votat şi dacă figurau pe ele, concluzia putea fi «n-ai fost, ai fost acolo» (la manifestaţia din oraş). În această logică, femeia din Braşov a fost trimisă forţat la vot de către soţul său, cu îndemnul «du-te acolo şi votează, că-i treaba foarte serioasă ce-a fost la noi!»”, mai spune Oana Ionel.
Regimul comunist din România, prin politica excentrică de a încerca să achite integral datoriile externe, a impus măsuri drastice, care au dus la raționalizarea alimentelor și a bunurilor de consum.
Directiva lui Nicolae Ceaușescu a provocat o scădere dramatică a nivelului de trai, iar oamenii au început să resimtă din ce în ce mai acut efectele austerității. În acest climat de frustrare, pe 14 noiembrie 1987, muncitorii din schimbul 3 de la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roșu” Brașov au amenințat cu oprirea lucrului, iar în dimineața următoare, aproximativ 20.000 de oameni s-au adunat pentru a protesta.
Desfășurarea evenimentelor
Protestul a început la uzină și s-a extins rapid spre sediul Comitetului Județean al Partidului Comunist. Muncitorii au strigat lozinci precum „Jos Ceaușescu!” și „Vrem mâncare pentru copii!”, cerând socoteală regimului pentru condițiile inumane în care trăiau.
Mulțimea a vandalizat clădirile oficiale, distrugând mobilier și aruncând portretele lui Ceaușescu în flăcări.
Pe măsură ce protestul se intensifica, forțele de securitate și armata au intervenit brutal pentru a reprima revolta. Deși nu s-au raportat decese, aproximativ 300 de protestatari au fost arestați și supuși torturii în timpul detenției.
Potrivit expunerii de motive a Legii 215 din 22 iulie 2021, având inițiatori mai mulți deputați și senatori ai formațiunilor PNL, PSD și USR, ”revolta anticomunistă de la Brașov a fost acțiunea care a șubrezit zidul comunist construit în jurul României, zid care s-a prăbușit, în 1989, prin sacrificiul tinerilor care au ieșit în stradă în luna decembrie a acelui an însângerat. (…) Luptătorii anticomuniști din 15 Noiembrie 1987 au arătat că este posibil să te opui dictaturii comuniste, în mod spontan! Din acest motiv este relevantă și trebuie cinstită cum se cuvine Ziua Revoltei Anticomuniste de la Brașov din 1987, an de an, în data de 15 noiembrie.
Proiectul de lege pentru declararea zilei de 15 noiembrie drept Ziua Revoltei Anticomuniste de la Brașov din 1987 a fost adoptat de Senat, în calitate de prim for sesizat, la 2 iunie 2021, iar la 23 iunie, de Camera Deputaților, în calitate de for decizional. În Camera Deputaților proiectul de lege a fost aprobat cu 290 de voturi favorabile și o abținere, conform Agerpres.
Legea 215 a fost promulgată la 22 iulie 2021 de președintele României Klaus Iohannis.
Sursa: stiripesurse.ro
Sursa video: TVR
