În perioada premergătoare Crăciunului și înaintea sărbătorilor, mulți își doresc să facă milostenie, să îmbrace un copil, să hrănească un om al străzii, să ajute un bolnav sau un bătrân. Peste tot auzi sloganul : ,,De Crăciun fi mai bun!”. Mă întreb de ce facem asta doar înaintea sărbătorilor și de ce nu putem fi milostivi tot anul. Dumnezeu nu se uită la fața omului, ci la sufletul lui. Dacă gesturile noastre exterioare nu sunt făcute din suflet, nu au nici o valoare. A fi milostiv este o stare, care pornește din inimă. Când dăruim nu trebuie să facem gesturi calculate, unde dăm, cui dăm și când dăm. Și nu doar oamenii bogați pot face milostenie, ci fiecare dintre noi ne putem ajuta semenii. În Biblie se spune că „pentru a face milostenie nu avem nevoie de bani, ci de bunăvoință”. Când lipsește bunăvoința, nu ne mai ajută cu nimic faptul că suntem bogați. Și oamenii săraci pot face un bine din puținul lor. Hristos ne dă ca exemplu pe văduva care a pus doi bani în vistieria templului, cu toate că aceasta era toată averea ei . Valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm, ci de cum dăm. Dacă gestul este însoțit de înțelegere și empatie pentru durerea celuilalt, atunci darul nostru și-a îndeplinit scopul.
Când dăruim nu trebuie să oferim doar bani, cu toate că banii rezolvă multe probleme, mai ales în ziua de astăzi când încercările se țin lanț de noi. Dar ne putem arăta dragostea și mila sub multe alte forme. Putem să le dăm de mâncare celor flămânzi din ceea ce gătim, să-i îmbrăcăm pe cei goi cu hainele pe care nu le mai purtăm, să vizităm un bătrân singur, să primim în casă un om fără adăpost și să-i oferim cădură sau să spunem o vorbă bună celui care caută mângâiere. Dar câți dintre noi ar lua în casă un om al străzii, murdar și neîngrijit, în ziua de astăzi? Câți ar spăla și îmbrăca un copil al nimănui și i-ar oferi adăpost? Puțini oameni ar face astfel de gesturi, dar să știti că am întâlnit astfel de situații.
Orice faptă sau sfat bun pe care îl facem cu toată inima, din iubire, este mai mare decât milostenia materială. Se spune că dacă nu avem nici măcar un bănuț, pe care să-l dăm celor săraci, să oferim măcar un pahar cu apă rece. Am citit recent o povestioară care mi –a umplut sufletul de lumină și bucurie.
Se poveștește că, într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, profesorul le vorbea copiilor despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim. Unul dintre elevi a întrebat: ,,Dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…”. Profesorul i-a răspuns cu blândețe: ,,Nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece a găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani, să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet”.
Poate ar trebui să ne mai gândim la modul în care dăruim sau ne ajutăm aproapele, să o facem nu numai de sărbători și mai ales să o facem din suflet.
Să fim mai buni în fiecare zi, tot anul, toată viața.
