Biserica noastră l-a cinstit în data de 15 noiembrie, pe Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț: isihast, stareț al mai multor mănăstiri din Țara Moldovei, organizator și înnoitor al vieții monahale. La Mănăstirea Neamț, Sfânta Liturghie în cinstea Cuviosului a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, scrie doxologia.ro.
La mijlocul lunii lui Brumar, „Ierusalimul Ortodoxiei Române” – Mănăstirea Neamț și-a serbat unul dintre ocrotitorii așezământului monahal, pe Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi de la Neamț, viețuitor al așezământului nemțean în secolul al XVIII-lea, cel care a renăscut isihasmul în spațiul monahal românesc. Numeroși credincioși din ținutul Neamțului, precum și pelerini sosiți cu autocarele, au adus prinos de cinstire cuviosului, închinându-se la sfintele sale moaște aflate în incinta bisericii voievodale.
În cuvântul său, PS Nichifor Botoșăneanul a evocat câteva detalii din viața și activitatea Cuviosului, explicând totodată felul în care Sfântul Paisie lucra în viața oamenilor:
Cuviosul Paisie de la Neamț, prăznuit astăzi, este cunoscut în întreaga lume ortodoxă. Cinstit în Sfântul Munte, cinstit în Rusia, cinstit în Grecia, cinstit ca cel care a dobândit harisme și daruri de la Dumnezeu, ca cel ce a înnoit viața monahală în Moldova și nu numai în Moldova, ca cel ce rămâne un reper în istoria monahismului de pretutindeni. A fost nu doar un îndrumător al călugărilor, hrănindu-i nu doar cu cuvintele sfinților, ci și cu experiența pe care avea el însuși, ci a fost și îndrumător al credincioșilor care veneau în Mănăstirea Neamțului. A avut darul prorociei și darul vindecărilor. În viața lui istorisesc cei care au adunat asemenea minuni, istorisesc cât de firesc și cât de apropiat era oamenilor celor ce veneau la el. Te minunezi cât de aproape și cât de firesc lucra în viața oamenilor și înțelegi că acest dar al prorociei, acest dar al dragostei de oameni, era o vădire a grijii pe care Dumnezeu o are față de noi și pe care o vădește prin sfinții Săi. Avem încredințarea că astăzi, cerându-i Sfântului Paisie, în biserica în care a slujit, în biserica în care a trudit, în biserica în care a văzut puterea lui Dumnezeu, avem încredințarea că ascultă rugăciunile noastre, știe gândul nostru.
De asemenea, părintele stareț Benedict Sauciuc a mulțumit Părintelui Episcop-vicar, dar și celor prezenți, pentru împreuna rugăciune adusă lui Dumnezeu și Sfântului Paisie.
La finalul Liturghiei, cei prezenți au fost binecuvântați de ierarh și au primit pachete cu mâncare din partea obștii monahale.
Cine a fost Sfântul Paisie?
Cuviosul Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoțească numeroasă. Din botez s-a numit Petru.
În anul 1735 învață carte la Academia Teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind școala, intră în viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puțină ședere în Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova, în anul 1745, și se stabilește la schitul Trăisteni – Râmnicu Sărat și apoi la Mănăstirea Dălhăuți.
În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoiește ca sihastru patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah și întemeiază o obște monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoiește până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni și ruși.
Se reîntoarce în Moldova împreună cu toți ucenicii săi și se stabilește la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoiește doisprezece ani, până în 1775. Aici, Cuviosul Paisie formează o obște mare de 350 de călugări și traduce, împreună cu ucenicii săi români, o parte din scrierile filocalice ale Sfinților Părinți.
În anul 1775, Moldova de Nord căzând sub ocupație austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, în data de 14 octombrie, împreună cu 200 de monahi, lăsând la Dragomirna o obște de 150 de monahi. Aici se nevoiește patru ani, continuând aceeași rânduială de viață duhovnicească atonită.
Cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi și la îndemnul domnitorului Alexandru Moruzi, Cuviosul Paisie s-a mutat la Mănăstirea Neamț, cu o mare parte din obștea de la Secu, în ziua de 14 august 1779, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț.
Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareț al celor două mănăstiri unificate, Neamț – Secu, Cuviosul Paisie păstrează cu sfințenie același regulament de viață monahală din Sfântul Munte Athos. Pentru sfințenia vieții sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamț era cunoscut în toate țările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peșterilor din Kiev.
În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, și-a dat sufletul său în mâinile Domnului în seara zilei de joi, 15 noiembrie, la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de toată obștea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruși, ucraineni, greci, bulgari. Sâmbătă, 17 noiembrie, a fost înmormântat în gropnița bisericii mari, zidită de Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.
În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit pomenirea ca sfânt a Cuviosului Paisie de la Neamț, fiind trecut în calendar la data de 15 noiembrie.
