Viața unei preotese este strâns legată de slujirea soțului ei. Dacă preotul are un rol vizibil, la altar și în comunitate, preoteasa lucrează mai ales în tăcere și discreție, dar importanța contribuției ei nu este mai mică. Ea participă la misiunea preotului prin felul în care își trăiește viața, prin sprijinul oferit familiei și prin atitudinea față de parohie, precizează Stelian Titus Gombos, Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte.
În primul rând, preoteasa are un rol de susținere. Soțul ei, aflat mereu aproape de oameni, are nevoie de echilibru și încurajare în propria familie. Prin răbdare și înțelegere, ea devine un sprijin moral, împărtășind atât bucuriile, cât și greutățile slujirii. În același timp, ea este cea care ține familia unită, se îngrijește de creșterea copiilor și organizează gospodăria, pentru ca preotul să poată sluji fără grija celor de acasă.
În al doilea rând, preoteasa are și un rol comunitar. Chiar dacă nu are o misiune oficială în Biserică, ea este privită de oameni ca un exemplu. Prin modestie, bună-cuviință și echilibru, transmite încredere și dă mărturie despre viața creștină trăită în mijlocul lumii. Nu de puține ori, femeile și tinerii din parohie se apropie mai întâi de preoteasă pentru un sfat sau pentru o vorbă liniștitoare, înainte de a ajunge la preot. Astfel, discreția ei devine o formă de slujire.
Nu se poate nega faptul că această viață aduce și dificultăți. Preoteasa este adesea privită cu atenție de întreaga comunitate, care are așteptări mari de la ea. Orice greșeală este judecată mai aspru, orice atitudine este interpretată. Însă tocmai această responsabilitate o ajută să rămână aproape de valorile Evangheliei, să caute echilibrul, să răspundă cu blândețe și să nu se lase condusă de ambiții sau mândrie.
În cele din urmă, preoteasa este și un model. Nu prin cuvinte mari sau gesturi vizibile, ci prin simplitatea vieții de zi cu zi: prin felul în care își crește copiii, prin felul în care își respectă soțul și prin modul în care se raportează la comunitate. Ea arată că Evanghelia nu se trăiește doar în biserică, ci și în casă, în familie și în relațiile obișnuite dintre oameni.
Astfel, preoteasa este parte din lucrarea Bisericii. Dacă preotul slujește la altar, preoteasa slujește prin discreția și stabilitatea ei. Împreună, ei formează o imagine a familiei creștine aflate în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, fiecare în felul său, dar cu aceeași chemare la credință și jertfă.
Sursa: Stelian Titus Gombos, Teolog, jurist si publicist, Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din Guvernul României
