Libertatea de exprimare obţinută de români în decembrie 1989 a venit atunci şi cu ceva mai puţin aşteptat, care ar părea că nu are legătură cu întreaga mişcare de eliberare de sub regimul dictatorial, scrie Ziarul Lumina.
Se pot citi şi astăzi în ziarele acelor zile, care au coincis cu praznicul Naşterii Domnului, că „revine Moş Crăciun”. În timpul regimului comunist personajul mitologic slav „Moş Gerilă” l-a înlocuit pe „Moş Crăciun” în discursul public, fiind privit ca un intrus, asemenea regimului cu care cei mai mulţi români nu au vrut să aibă de-a face.
Astfel, „Moş Crăciun” a rămas în mentalul colectiv ca un fel de „spirit” al sărbătorii, asociat cu perioada dinaintea regimului opresor, iar celălalt moş blamat, ca aliat al regimului impus din altă ţară.
Din păcate, în această capcană a luptei împotriva simbolurilor comuniste au căzut nu doar oamenii simpli, ci şi cei foarte apropiaţi de Biserică, personajul mitologic, indiferent de numele cu care apare, fiind introdus în sfintele lăcaşuri, odată cu pomul de Crăciun, colindele şi alte tradiţii care nu au nimic în comun cu ceea ce propovăduiesc prin cântările de la strană slujbele acestei perioade.
Dacă mesajul unora dintre colinde se referă şi la Naşterea Domnului Hristos, pomul şi „moşul” sunt evident şi indubitabil de sorginte păgână, numele personajului principal venind de la zeul slav al îngheţului Caraciun, pronunţat în limba slovacă exact ca la noi – Craciun.
În perioada aceasta a anului, copiii urmăresc un film american numit „Cronicile Crăciunului”, care are două episoade. Nimeni cred că nu şi-a pus întrebarea de ce întreaga creştinătate, mai ales cea apuseană, cu precădere Protestantismul, îl numeşte pe bătrânul care aduce daruri copiilor în Ajunul Naşterii lui Hristos „Sfântul Nicolae”, în engleza veche, mai ales cu influenţe olandeze, Santa Claus.
Filmul despre care vorbeam explică viaţa de acum 1.700 de ani a personajului principal, Sfântul Nicolae, un om bun care-i ajuta pe nevoiaşi şi care acum trăieşte undeva la Polul Nord şi continuă să aducă bucurii mai ales copiilor.
De ce oare un film american ne poate explica mai bine ce este praznicul Naşterii Domnului şi cine este personajul atât de îndrăgit de copii, iar preoţii ortodocşi din România vorbesc în continuare de „Moş Crăciun”, disociindu-l clar pe acesta de adevăratul moş, adică Moş Nicolae?
Sigur, putem vorbi despre încreştinarea simbolurilor şi personajelor păgâne de dragul oamenilor simpli, aşa cum a făcut Biserica dintotdeauna, dar în acest caz se pare că lucrurile nu stau aşa. Mineiul nu conţine în nici un caz cuvântul „crăciun” şi nici nu face referire la vreun „pom”.
Poate ar fi timpul să fie clar pentru toată lumea de la noi din ţară cine este „Moş Crăciun”, ca să nu fie nevoiţi copiii să audă acest lucru din filmele americane despre asta. De ce Sfântul Nicolae nu poate ajunge şi la noi în ţară mai aproape de praznicul Naşterii Domnului, aşa cum se întâmplă în toată lumea creştină de atâtea secole, iar personajul din mitologia păgână să rămână acolo unde îi este locul?
