Există o categorie de oameni permanent nemulţumiţi – de ce întreprind ei, de ce primesc de la alţii, de statutul lor, de viaţa lor socială, personală, profesională. Practic, orice se întâmplă cu viaţa lor devine la un moment dat o nemulţumire, o cauză a nefericirii, scrie doxologia.ro.
Boală grea, nemulţumirea este greu tratabilă, greu de controlat sau de prevenit şi chiar contagioasă. De obicei, apare undeva în copilărie ca o consecinţă a educaţiei, a neîncrederii părinţilor în ei înşişi şi în capacităţile copilului lor. Se poate dezvolta, cu precădere în adolescenţă, când căutarea de sine favorizează insatisfacţia faţă de tot ce este în jur.
La maturitate, nemulţumirea erodează mintea, spiritul, dar şi trupul, dacă nu este găsit un remediu împotriva ei. Din dorinţa de perfecţiune, ca o formă a depresiei sau pur şi simplu ca manifestare a unui „eu” neadaptat, nemulţumirea naşte drame existenţiale neplăcute pentru cei suferinzi, dar şi pentru cei din jurul lor.
Apoi, cu cât trece timpul devine tot mai uşor să fii nemulţumit, să ai pretenţii, să critici, să crezi că meriţi mai mult şi mai spectaculos…
