Sfântul Ioan Botezătorul este o figură centrală în creștinism, Proorocul care L-a vestit și botezat pe Iisus Hristos, fiind considerat puntea între Vechiul și Noul Testament, prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 7 ianuarie (Soborul Său). El a trăit o viață aspră în pustiu, propovăduind pocăința și botezul pe malurile râului Iordan, și a fost martirizat prin tăierea capului la cererea Irodiadei.
Soborul Sfântului Ioan Botezatorul înseamnă sărbătoarea pământească și cerească a Sfântului Ioan. El este ființa de legătură dintre profeți și apostoli. E marele pustnic și marele celib și totodată, primul martir din lumea creștina: el moare pentru sfințenia vieții de familie. S-a spus despre el că venea „în duhul și puterea lui Ilie“ – acel profet temut, care zguduia conștiințele, într-o vreme când lumea intrase într-o mare criză duhovnicească. Și tot așa va veni mai înainte de sfârșitul istoriei Ilie, care a fost ridicat cu trupul la cer.
Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din municipiul Botoșani vă invită să participați la Hramul Bisericii, „Soborul Sfântului Ioan Botezatorul”, din data de 7 ianuarie.
Programul slujbelor
Marți, 6 ianuarie 2026
ora 18:00 – Vecernia mare și Litia cu sobor de preoți
Miercuri, 7 ianuarie 2026
ora 07:00 – Utrenia
ora 09:0 – Sfânta Liturghie
ora 11:00 – Parastasul
Istoricul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din municipiul Botoșani
Cartierul care formează astăzi parohia „Sfântul Ioan Botezătorul”, se numea în veacul al XVIII-lea „Cartierul Morăreştilor”, iar în veacul al XIX-lea „Cartierul Rotărenilor”. În partea de apus a acestui cartier, la 1750, s-a început construirea unei biserici de lemn, acoperită cu şindrilă, formă de corabie, cu patru geamuri mici şi un pridvoraş.
În jurul acestei biserici era „ţintirimul”, dovadă că şi în prezent, dacă se fac săpături, se găsesc urme de cimitir.
Această biserică de lemn a fost ctitoria lui ANIŢA CHIRICESA logofeteasa şi avea hramul “Tăierea Sfântului şi Cinstitului Cap Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan”.
HAGI IVANCIU a terminat biserica la anul 1777. Din această biserică n-a mai rămas decât catapeteasma, care a fost donată satului Mândreşti din comuna Vlădeni, raionul Botoşani, unde este şi în prezent, în stare bunişoară.
Biserica începută de Aniţa Chiricesa şi terminată de Hagi Ivanciu, n-a trăit multă vreme, dovadă că la 1832 se construieşte actuala biserică de zid, cu pereţii groşi şi cu forma de navă, cu un turn care serveşte de clopotniţă.
În biserică, la intrare, deasupra uşii, se află inscripţia cu litere chirilice, săpată în piatră, cu următorul text:
“Această Sfântă Biserică din ajutorul provoslavnicilor creştini, s-au înnoit cu zidire din piatră şi s-au săvârşit la leat 1832”.
Biserica este construită din piatră şi cărămidă, iar bolta din sârmă şi sufit.
În interior, este pictată în ulei, cu şase icoane mari pe pereţi: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Spiridon, Sf. Nicolae, Sf. Parascheva şi Sf. Ecaterina.
Bolta este lucrată în tempera, iar icoanele de pe boltă, tot în ulei.
Pictura este din 1924 de pictorii: Victor Galin şi P. Livescu, lucrare făcută în timpul preotului Alexandru Dolinescu.
Catapeteasma, sculptată artistic în lemn, a fost pictată de pictorul Nicolae Străjescu în 1874, în timpul preotului Ilie Urzică, numele sculptorului nefiind consemnat nicăieri.
Strana Arhierească şi Amvonul, artistic sculptate, sunt pictate tot de Nicolae Străjescu în 1874.
Obiectele vechi cu valoare artistică:
Icoana “Sf. Ioan Botezătorul” mărimea 0,83/0,63 cm, pictată în ulei pe lemn, se crede a fi cea mai veche icoană din această biserică, după cum aprecia profesorul Nicolae Iorga, de la biserica veche din 1750-1777.
Icoana Maicii Domnului îmbrăcată în argint, donată de Elena Popovici în 1871, se află în strană, în faţa catapetesmei.
Două icoane ale Maicii Domnului îmbrăcate cu argint, una din 1872 şi una din 1831.
Un clopot mare din 1832 donat de Preotul Pavel.
Restaurări:
– în anul 1990 s-a executat instalaţia termică la biserică şi la casa parohială;
– în perioada 1991-1992 s-au făcut reparaţii capitale la casa parohială şi s-au construit cele două verande din cărămidă;
– în anul 1992 s-a confecţionat gardul bisericii pe o lungime de 300 m;
– în anul 1996 au fost tăiaţi 6 din cei opt plopi ce porneau dintr-o tulpină, doi dintre ei fiind doborâţi de vânt. Tăierea s-a făcut în urma analizelor celor de la Protecţia Mediului, care au constatat starea de periculozitate pe care o prezentau arborii;
– în anul 1996 s-au aurit obiectele de cult de pe Sfânta Masă şi s-a confecţionat chivotul, la Monetăria Statului, din argint şi apoi a fost aurit;
– în anul 1997 s-a schimbat astereala şi s-a acoperit cu tablă galvanizată şi s-au făcut reparaţii la casa parohială la exterior;
– în anul 1998 s-a schimbat astereala şi s-a acoperit cu tablă galvanizată biserica şi s-au făcut reparaţii la zidăria bisericii;
– în anul 2000 s-a făcut extinderea pridvorului;
– în 2001 au început lucrări de consolidare a bisericii;
În 2002 s-a început construirea AŞEZĂMÂNTULUI PASTORAL FILANTROPIC, care cuprinde : cantină pentru săraci, sală pentru activităţi cultural – duhovniceşti, bibliotecă, capelă pentru depunerea morţilor, spaţiu pentru spălarea veşmintelor bisericeşti şi pentru păstrarea lor, sală de calculatoare, un apartament şi o garsonieră de protocol.
