Joi se împlinesc 100 de ani de la nașterea Arhimandritului Iulian Lazăr, unul dintre cei mai iubiți duhovnici români din Sfântul Munte Athos, scrie basilica.ro.
Timp de decenii, chilia sa de la Schitul Românesc Prodromu a fost loc de pelerinaj și mângâiere pentru mii de credincioși, monahi și pelerini veniți din toată lumea ortodoxă.
Un parcurs sub semnul ascultării
Născut în anul 1926 în localitatea Vorona, județul Botoșani, tânărul Ioan (numele de botez) a simțit de timpuriu chemarea către viața monahală. La vârsta de 20 de ani, a intrat ca viețuitor în obștea Mănăstirii Sihăstria, sub îndrumarea marilor părinți ai spiritualității nemțene.
În anul 1950 a fost tuns în monahism, primind numele Iulian, iar ulterior a fost hirotonit preot. Formarea sa duhovnicească a fost pecetluită de prezența unor mari duhovnici, precum Sfinții Paisie Olaru și Cleopa Ilie, de la care a deprins arta smereniei și a discernământului.
În anul 1977, părintele Iulian a luat binecuvântarea de a se retrage în Sfântul Munte Athos.
Deși inițial trebuia să meargă la Mănăstirea Pantocrator, rânduiala divină l-a condus către Schitul Românesc Prodromu, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale pământești, devenind repede „stâlpul” și ocrotitorul comunității românești de acolo.
https://www.youtube.com/embed/3MN63p_jeJs?feature=oembed Moștenirea
Părintele Iulian nu a judecat, ci a ridicat povara păcatului mare blândețe. Chiar și în ultimii ani de viață, când puterile trupești îi slăbiseră, rămânea ore întregi în scaunul de spovedanie, ascultând cu atenție și oferind dezlegare și speranță.
A trecut la Domnul, în anul 2023, la vârsta de 97 de ani.
Cuvinte duhovnicești ale părintelui Iulian
Iată câteva dintre cugetările avvei Iulian, lăsate nouă pentru folos duhovnicești.
Despre Maica Domnului: „Ea este Stăpâna muntelui acestuia și a sufletelor noastre. Cine o cheamă pe Maica Domnului cu lacrimi nu rămâne niciodată singur în necaz”.
Despre rugăciune: „Nu contează cât de mult spui, ci cât de mult pui inima în ceea ce spui. Rugăciunea e respirația sufletului; fără ea, sufletul se asfixiază în grijile lumii”.
Despre smerenie: „Să nu te crezi niciodată mai bun decât cel de lângă tine. Omul care se vede pe sine cel mai păcătos, acela este cel mai aproape de Dumnezeu”.
Despre răbdare: „Răbdare, tată, răbdare! Toate trec, numai Dumnezeu rămâne. Dacă rabzi cu mulțumire, crucea devine ușoară și te duce spre Înviere”.
Despre mântuire: „Mântuirea se lucrează în tăcere și cu multă pază a minții. Să nu judecăm pe nimeni, căci nu știm ce luptă are fiecare în ascunsul inimii sale”.
Sursa video: Schitul Romanesc Prodromu
