Un an fără Părintele Marian-Octavian Poduț. Moștenirea unui duhovnic care a trăit pentru sat și pentru Liturghie
S-a împlinit un an de când Părintele Marian-Octavian Poduț, duhovnicul blând și statornic al creștinilor din Tocileni, a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă o comunitate îndurerată, dar profund recunoscătoare pentru o slujire care a durat mai bine de patru decenii. Timpul scurs nu a estompat dorul, ci l-a transformat într-o rugăciune vie și într-o amintire care continuă să lumineze inimile celor ce l-au cunoscut.
La un an de la mutarea sa la Domnul, credincioșii din Tocileni, împreună cu un sobor de preoți, s-au adunat din nou în curtea bisericii pentru a-l pomeni pe părintele lor duhovnicesc, la mormântul aflat chiar lângă lăcașul de cult căruia i-a dăruit viața sa. Slujba de pomenire a fost un prilej de reculegere, dar și de mărturisire a unei iubiri care nu s-a stins odată cu trecerea în veșnicie.
Un preot al discreției și al iubirii necondiționate
Părintele Marian-Octavian Poduț a fost un preot de o nobilă factură duhovnicească, îndrăgostit de Sfânta Liturghie, de tradițiile populare și de lumea satului românesc. Niciodată plin de sine, niciodată potrivnic sau răuvoitor, nu ținea minte răul și nu judeca, ci vindeca prin cuvânt, prin exemplu și prin tăcere. Pentru mulți, a fost nu doar preotul satului, ci sprijin, sfătuitor și părinte adevărat.
Timp de peste 40 de ani, a fost duhovnicul creștinilor din Tocileni, comunitate pe care a slujit-o cu răbdare și devotament, clădind nu doar biserici din zid, ci mai ales biserici vii în inimile oamenilor.
De la o biserică ruinată la un centru al vieții duhovnicești
Când a ajuns la Tocileni, tânărul preot a găsit o biserică din cimitir care stătea să se prăbușească. Prin muncă neobosită și prin jertfa credincioșilor, „bănuțul văduvei” devenind temelia tuturor lucrărilor, lăcașul a fost transformat într-o biserică adevărată. Lucrările de reparații capitale, realizate între 1980 și 1984, au fost încununate prin sfințirea bisericii în anul 1992 de către Preafericitul Patriarh Teoctist Arăpașu, fiu al satului Tocileni.
Mai târziu, părintele a simțit din nou nevoia unei construcții noi, necesare unei comunități în creștere. Astfel, cu binecuvântarea ierarhilor și cu sprijinul unor binefăcători, între care s-au numărat și membrii familiei Timofte, a fost demarat proiectul unei noi biserici în Tocileni, cu hramul „Sfânta Treime”. Piatra de temelie a fost pusă în vara anului 2024, cu doar câteva luni înainte de trecerea sa la Domnul, iar părintele a fost înmormântat chiar în curtea bisericii pe care abia începuse să o construiască.
O viață dăruită Bisericii
Născut la 7 iunie 1959, în Baia Sprie, județul Maramureș, Părintele Marian-Octavian Poduț a urmat Seminarul Teologic din Cluj-Napoca, apoi Facultatea de Teologie din București, completându-și formarea și prin absolvirea Facultății de Drept. Hirotonit diacon și apoi preot în decembrie 1980 de către Înaltpreasfințitul Teoctist Arăpașu, a fost trimis să slujească la Tocileni, satul natal al viitorului Patriarh.
A slujit și comunitatea din Victoria, unde a contribuit decisiv la construirea unei noi biserici, ctitorie de suflet a Patriarhului Teoctist, și a unei case parohiale. Pentru activitatea sa misionară și administrativă a primit distincțiile de iconom stavrofor și Crucea patriarhală.
O absență care doare, o prezență care rămâne
La un an de la plecarea sa, Părintele Marian-Octavian Poduț este încă prezent în viața satului Tocileni prin tot ceea ce a lăsat în urmă: biserici, comunități unite, oameni întăriți în credință. Credincioșii îl plâng, dar sunt convinși că au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a-l face mândru de fiii săi duhovnicești.
Trecerea timpului nu i-a șters chipul din memoria comunității, ci l-a așezat acolo unde i-a fost locul încă din timpul vieții: în rândul păstorilor care au trăit Evanghelia cu discreție, smerenie și dragoste jertfelnică.
Veșnica lui pomenire!
