S-a născut la 28 ianuarie 1880, la Galaţi, într-o familie de aromâni din regiunea Epirului, stabilită în România pe la începutul secolului al XIX-lea. Tatăl său, Constantin Ressu, jurist de profesie, cu studii de drept la Bruxelles, picta în timpul liber, precizează Agenția de presă Rador.
Încă din primii ani de viaţă a demonstrat o pasiune aparte pentru artă, iar la vârsta de 15 ani, a participat la concursul de desen organizat la Bucureşti de „Tinerimea Română”, unde a obţinut Premiul I.
După doi ani, după terminarea liceului, în 1897, a revenit la Bucureşti, pentru a continua studiile.
Au urmat doi ani la clasa profesorului G. D. Mirea la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, apoi a plecat la Iaşi, unde a fost elevul profesorului Gh. Popovici, până în 1902, anul în care a terminat Şcoala de Arte Frumoase, cu medalia de argint.
Şi-a continuat studiile la München şi Paris, unde s-a înscris la Academia Julian, şi unde, lucrând în atelierul pictorului Jean Paul Laurens, autor de mari compoziţii istorice, şi-a dezvoltat meşteşugul desenului şi ştiinţa compoziţiei (1902-1908).
În atelierul lui Jean Paul Laurens i-a avut colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu și Ion Theodorescu-Sion.
În 1900 a realizat lucrarea „Portret al sorei artistului”, care oferă date importante despre cunoştinţele artistice şi despre viziunea artistului, din perioada de dinaintea plecării la Paris.
În 1902, chiar la începutul şederii la Paris, a realizat un „Autoportret”, lucrare care confirmă calităţile portretistului de mai târziu, prin linia fermă şi incisivă a desenului uşor şarjat.
În anul 1908, Camil Ressu s-a întors în ţară, fiind apreciat drept un artist „combativ”.
În același an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România.
Desenele lui satirice au apărut până în anii Primului Război Mondial, în „Adevărul”, „Furnica”, „Facla” şi „Cronica”.
Este perioada în care şi-a îndreptat atenţia spre reprezentarea vieţii ţăranului, inaugurând seria compoziţiilor dedicate atmosferei rurale, care va rămâne tema predilectă a pictorului. Încă de la primele compoziţii din această serie – „La arat”, „Mocanii”, „Ţărance din Vlaici”, „Ţărani în barcă”, „Înmormântarea la ţară”, „La munca câmpului”, „Familie de ţărani” -, se conturează viziunea personală a lui Ressu, gravă şi sobră, în care un rol deosebit de important îl reprezintă înţelegerea vieţii ţăranului.
În anul 1911, a participat la „Expoziţia Tinerimii Artistice” cu lucrările „La arat”, „Mocanii”, „Ţărance la troiţă”, „Înmormântarea la ţară”, „Semănătorii”, iar în 1914 deschide prima expoziţie personală la Bucureşti.
La izbucnirea Războiului de Reîntregire Naţională a fost mobilizat pe lângă Cartierul General al Armatei, perioadă dominată în plan artistic de pictarea scenelor de război.
În anul 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser şi cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea, a fondat la Iaşi gruparea „Arta Română”.
În perioada următoare războiului, Ressu s-a împotrivit cu tenacitate presiunii formalismului, ridicându-se atât în scris cât şi prin propriile lucrări, împotriva celor care, aşa cum arăta el într-un articol publicat în revista „Arta” din 1932, „au găsit mijloace ca prin eticheta modernistă să se strecoare în expoziţii, speculând necontrolaţi o formulă de împrumut, care impune un tip de urâţenie internaţională”.
Ressu va continua seria marilor compoziţii pe tema ţărănească, aceasta fiind perioada în care artistul a dat unele din cele mai bine realizate opere ale sale: „Cosaşi odihnindu-se”, „Odihna la câmp”, „Două ţărance”.
Deşi opera lui Camil Ressu s-a aflat de la început sub semnul realismului, pe măsura trecerii anilor, o data cu stăpânirea tot mai profundă a mijloacelor de expresie, realismul lui Ressu a devenit tot mai elocvent.
O mare parte din opera lui o alcătuiesc portretele, iar „Cafeneaua Terasa Oteteleşanu” poate fi considerată ca un vast portret colectiv, lucrarea în sine fiind un element preţios al vieţii culturale a epocii.
Printre lucrările sale se numără şi autoportrete şi portretele unor oameni de cultură români precum Brâncuşi, Luchian, Arghezi, Goga.
Peisajele lui Ressu sunt privelişti de ţară, fiindcă peisajul urban nu l-a atras pe pictor. Pentru a se exprima, Ressu recurgea foarte adesea şi la desenul său energic, viguros, constructiv până la sugerarea puternică a reliefului.
Printre cele mai cunoscute peisaje pictate de Camil Ressu sunt „Drum spre Dârste” şi „Peisaj cu biserică”, iar printre compoziţiile sale reprezentative pot fi enumerate „Ţăran cu coasa, la arat”, „Ţărani la prânz”, „Cosaşi odihnindu-se”.
Camil Ressu a participat la înfiinţarea Sindicatului Artiştilor Plastici, al cărui preşedinte a fost timp de doi ani (1921-1922).
Una dintre cele mai rodnice activităţi ale lui Ressu a fost şi cea de profesor (1925-1930). A fost rector al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti (1930-1941) şi preşedinte de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici (1950-1962).
A participat la manifestările „Tinerimii artistice”, la saloane oficiale şi la multe alte expoziţii colective din ţară şi din străinătate.
În anul 1951 i s-a acordat titlul de „Artist emerit”, în 1952 a primit Premiul de stat, iar în 1955 titlul de „Artist al poporului”.
În 1955, a devenit membru titular al Academiei Române, an în care a fost deschisă şi o expoziţie retrospectivă a lui Camil Ressu, în Bucureşti.
Între ani 1959 şi 1961, Camil Ressu a participat, peste hotare, la expoziţiile de artă românească de la Varşovia, Belgrad, Budapesta, Helsinki, Praga, Berlin, Ankara, Damasc, Istanbul, Sofia.
Camil Ressu a murit la 1 aprilie 1962, la Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.
Lucrările sale sunt vândute la sume considerabile în cadrul licitaţiilor de artă care au loc la noi în ţară.
Astfel, în anul 2024, lucrarea sa „Sat ardelean”, realizată în prima jumătate a anilor ’20, a fost adjudecată cu 10.000 de euro, „Casă ardeleană” s-a vândut cu 8.000 de euro, „Dimineață la Vlaici”, realizată în anul 1917, s-a vândut cu 9.000 de euro, iar pictura „La baie”, realizată în anii ’30, a fost cumpărată cu 10.000 de euro.
Însă recordul anului 2024 l-a reprezentat pictura „La scăldat”, realizată în perioada 1924-1926, care s-a adjudecat cu suma de 26.000 de euro.
În 2023, lucrarea lui Ressu „Sat ardelenesc”, realizată în 1921, s-a adjudecat cu suma de 11.000 de euro, iar pictura „La strânsul recoltei” a fost cumpărată cu 17.000 de euro.
În 2012, „Maternitate” de Camil Ressu, a fost vândută cu 15.000 de euro, iar în 2010, “Odihna modelului” de Camil Ressu, un ulei pe carton, cu dimensiunile de 65×50 cm, şi-a găsit un nou proprietar pentru suma de 48.000 de lei, circa 9500 de euro.
Recordul pentru o lucrare a lui Camil Ressu s-a înregistrat în vara anului 2009, când un cumpărător a plătit suma de 160.000 de euro pentru a deveni proprietarul nudului „Aişe”, semnat de Camil Ressu, aceasta fiind pentru o perioadă, cea mai scumpă lucrare de artă românească tranzacţionată pe piaţa de profil de la noi.
Sursa: Agenția de presă Rador
Sursa video: arhiva TVR
