În revista Cuvinte pentru tineri editată de Mănăstirea Putna, bucovineanca Zamfira Chelba povestește de ce s-a întors de la Londra, pentru a-și crește în România cei opt copii.
Ea explică faptul că deschiderea pentru a avea o familie numeroasă se moștenește din generație în generație, enumeră câteva intuiții duhovnicești probate în timp despre viața de familie și oferă sfaturi pentru tinerii care vor, la rândul lor, să-și întemeieze o familie, scrie basilica.ro.
Modele
În mod firesc, i-a avut ca modele de viață pe părinți și pe bunici.
„Mama mea a dat naștere la opt copii, iar bunica din partea tatălui a avut zece copii. Probabil mi s-a transmis lucrul acesta, importanța familiei și copiilor. Știu că îmi doream să învăț și să fac ceva în viață, dar cel mai mult îmi doream o familie. Mi se părea lucrul cel mai de preț pe acest pământ”, a precizat Zamfira Chelba.
„Întotdeauna când îmi era greu, mă gândeam la bunicii mei și nu țin minte să-mi fi povestit tatăl meu că s-au plâns vreodată că au făcut atâția copii și nu reușesc să-i crească.”
Cum a depășit greutățile
Iar cele mai bune exemple feminine i-au fost bunica și mai ales mama ei, care și-a dăruit toată viața copiilor: „De multe ori, când mi-era foarte greu cu copiii, mă gândeam: Oare cum s-au descurcat bunica și mama cu atâția copii, în vremuri nu tocmai ușoare, și noi, acum, când avem de toate, ne plângem din orice?”
„Au fost momente grele și mă gândeam că parcă nu mai vreau copii, că nu mai pot, dar parcă nu puteam să spun nu, să spun că nu pot să fac asta, să nu mai dau viață la un copil. Nu am putut să fac asta și de aceea am ajuns la opt copii și, dacă ne va mai dărui Dumnezeu încă unul, este bine primit”, a afirmat bucovineanca.
Bucuriile vieții într-o familie numeroasă
Zamfira Chelba a dat și o mărturie puternică despre bucuria spirituală dintr-o familie cu mulți copii, care este greu de explicat, dar minunat de trăit, în ciuda tuturor dificultăților.
„Bucuriile sunt foarte mari. Nu mă gândeam că voi avea așa de mulți copii, dar acum nu aș renunța la niciunul și, dacă e să întorc timpul, același lucru l-aș face din nou. E greu, dar bucuriile sunt imense. Dacă nu ai, nu știi ce înseamnă”, a spus ea.
„Mi se pare că este o împlinire sufletească pe care nu o poți compara, ca un loc al sufletului pe care nu îl poți umple cu nimic altceva în lumea asta.”
„Au crescut mult mai bine copiii în România”
Soțul lucra în Marea Britanie, astfel că inițial familia s-a stabilit acolo.
„La un moment dat, mi-am dat seama că lucrurile nu merg într-o direcție bună, mai ales pentru faptul că simțeam că ne îndepărtăm de Dumnezeu. Și atunci am început să mă rog, să-mi dea Dumnezeu un semn și să-mi arate unde este bine pentru noi, în România sau în Marea Britanie, pentru că deja ne obișnuiam și chiar ne gândeam să rămânem în Marea Britanie”, a mărturisit Zamfira Chelba.
Decizia de a se întoarce nu a fost ușoară. A necesitat un semn de la Dumnezeu, dar și un efort de voință din partea omului. Soțul a rămas să lucreze acolo, dar vine des în țară, iar soția s-a stabilit cu copiii în România.
„În Anglia era ușor, din punct de vedere material, cu copiii. Era ușor să cumperi haine, mâncare, tot ce îți trebuia, dar pe de altă parte nu-mi plăcea deoarece copiii de acolo mi se păreau prea libertini, fără respect și parcă simțeam sufletește că nu este bine să-mi cresc copiii acolo”, a explicat Zamfira Chelba.
„În România, mi se pare că este mult mai ușor să-i apropii de Dumnezeu și să-i crești cu frică de Dumnezeu, cu rușine, cu respect față de oameni în vârstă, față de bunici, de părinți, de toată lumea.”
„Nu regret nicio clipă că m-am întors în România. Pentru că îmi dau seama că au crescut mult mai bine copiii aici în România, mai aproape de părinți și de Biserică. Să zicem că am reușit să le transmitem niște trăsături morale pe care în Anglia, cu oboseala de acolo, înconjurați de bunăstarea, de tehnologia și de tot ce era acolo, nu cred că reușeam să le transmit”, a adăugat ea.
O mărturie pro-viață
Ea a mai afirmat că cel mai mult își dorește ca fiii și fiicele ei să rămână ancorați în Biserică și să prețuiască viața copiilor încă din momentul concepției, la fel cum au făcut și părinții lor, demonstrând aceasta prin familia numeroasă pe care și-au întemeiat-o.
„Îmi doresc să prețuiască viața lor și să-i ajute și pe alții să prețuiască viața, mai ales viața copiilor înainte să se nască”, a spus Zamfira Chelba, care a oferit și o mărturie personală despre depășirea unei situații de criză în sarcină la primul ei născut.
„S-a desprins sarcina, am mers la medic și mi-a spus că nu mai am nicio șansă, că trebuie să elimin sarcina, să fac avort adică. Dar eu l-am rugat foarte mult pe domnul doctor să îmi dea tratament și să încerce să îmi mai dea o șansă. Cu toate că el nu a fost de acord, pentru că eu am insistat, mi-a dat tratament”, a relatat ea.
„Am venit acasă, am stat două zile, tot nu a fost bine, am mers la spital și m-am internat. Exact la capul patului era o iconiță cu Sfânta Parascheva. Abia atunci am cunoscut-o pe Sfânta Parascheva. M-am rugat foarte mult la Sfânta Parascheva și, ca prin minune, sarcina s-a prins din nou, și am o fetiță minunată pe nume Teodora.”
Sfaturi pentru tineri
Zamfira Chelba îi sfătuiește pe tinerii care vor să se căsătorească să trăiască în Biserică și să aibă duhovnic. Iar fetelor le mai dă două sfaturi de aur din propria experiență.
Primul sfat pentru tinere este să nu-și aleagă soții în funcție de starea lor materială: „Dacă ei se iubesc și sunt sinceri, sunt serioși, sunt muncitori, îi va binecuvânta Dumnezeu cu o familie frumoasă și cu lucruri materiale pe care ei nu și le pot imagina”.
Iar al doilea: „Femeia trebuie să aibă răbdare și să tacă de două ori mai mult atunci când sunt probleme în familie, pentru că dacă ea tace cât mai mult și nu vorbește urât îl va ajuta și pe soțul ei să facă același lucru”.
„Soțul este cel mai bun prieten, cel mai bun tată și îl apreciez foarte mult. Întotdeauna mă rog și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat ce a fost mai bun”, afirmă Zamfira Chelba.
„Cel mai tare mă doare în ziua de azi că peste tot se transmite o permanentă concurență între femeie și bărbat, când bărbatul și femeia ar trebui să trăiască într-o comuniune, să se completeze unul pe altul, să se iubească și să treacă prin viața aceasta pământească mai ușor și mai frumos”, încheie ea.
Sursa: basilica.ro
