Auzim pe marele Apostol Pavel, zicând: Alta este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii și alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebește în strălucire (I Corinteni 15, 41). Acest mare adevăr se vede și la slava sfinților lui Dumnezeu. Multe milioane de sfinți strălucesc pe cerul cel gândit al Bisericii și sunt împodobiți de Însuși Dumnezeu, cu slavă și nemurire veșnică înaintea Lui. Dintre aceștia este și Sfântul, Sfințitul și Marele Mucenic Haralambie, a cărui pomenire o cinstește azi Biserica cea dreptmăritoare, scrie doxologia.ro.
Mare și preastrălucit luceafăr al Ortodoxiei este Sfântul mucenic Haralambie, care prin viața, prin minunile și pătimirile sale pentru Hristos, a luminat multe suflete întunecate de slujirea idolească și le-a adus la lumina adevăratei credințe în Iisus Hristos cu minunile sale preaslăvite, a înspăimântat pe împărați, pe chinuitori și pe cei necredincioși, și i-a făcut să înțeleagă puterea adevăratului Dumnezeu, care lucra prin el minuni și puteri negrăite, spre mântuirea celor ce se întorceau la credința în Hristos. Dar să vă spunem pe scurt pătimirea acestui mare mucenic:
Pe timpul împăratului roman Sever, care se închina la idoli, era episcop al cetății Magneziei din Asia Mică un bărbat sfânt și foarte iubitor de Dumnezeu, anume Haralambie, care mărturisea pe Hristos și păstorea bine sufletele credincioșilor pe calea mântuirii. Auzind despre râvna lui pentru Sfânta Evanghelie, a fost prins și chemat la judecată de către Lucian, stăpânitorul cetății. Atunci Sfântul Haralambie avea 113 ani.
La judecată l-a întrebat guvernatorul: Haralambie, jertfește zeilor ca să trăiești și să fii cinstit de împăratul. Iar sfântul i-a răspuns: Eu, care m-am născut în credința creștinească și slujesc Biserica lui Hristos din tinerețile mele, cum să mă lepăd de adevăratul Dumnezeu ca să jertfesc diavolului? Să nu-mi fie una ca aceasta! Atunci a poruncit Lucian ostașilor să-l dezbrace de veșmintele arhierești și să-l bată cumplit pe tot trupul cu toiege și unghii de fier. Dar Sfântul Haralambie răbda cu bărbăție zdrobirea trupului său și dădea laudă lui Dumnezeu că pătimește pentru El. Iar unii din ostași și din cei ce priveau, văzând blândețea și răbdarea lui, au crezut în Hristos și au fost uciși cu sabia din porunca judecătorului. Alții cereau botezul și mustrau pe ostași pentru tirania lor, fiindu-le milă de bătrânețea sfântului.
Auzind despre Sfântul Haralambie, împăratul Sever a poruncit să fie adus la judecată înaintea lui, la Antiohia. Pătimind grele chinuri pe cale și făcând mai multe minuni, marele episcop al Magneziei a stat la judecată înaintea lui Sever, care îi zicea: Jertfește idolilor, Haralambie, ca să scapi de moarte. Fie-ți milă de bătrânețile tale și nu te împotrivi legilor noastre părintești! Dar marele ierarh înfruntându-l, a fost legat și târât prin cetate, în văzul tuturor. Atunci fiica lui Sever, anume Galinia, a crezut în Hristos și îl mustra pe tatăl ei pentru necredința și asprimea lui. Îmblânzindu-se împăratul, a dezlegat pe Sfântul Haralambie. Dar, auzind că fiica lui a sfărâmat toți idolii și mulți oameni cred în Hristos, pentru minunile ce le făcea Sfântul, a poruncit să i se taie capul.
Ducându-l la locul de tăiere, Sfântul Haralambie a stat în genunchi la rugăciune și, ridicându-și mâinile, a zis: Mulțumesc Șie, Doamne Dumnezeule, că ești milostiv și îndurat cu lumea pe care ai zidit-o. Mulțumesc Șie că m-ai învrednicit să slujesc până acum Biserica Ta și să mărturisesc numele Tău pe pământ. Pomenește-mă, Doamne Dumnezeul meu, întru împărăția Ta! Și, deodată, s-au deschis cerurile și Sfântul Haralambie a văzut slava Domnului și a auzit acest glas: Vino, Haralambie, prietenul Meu, cel ce ai răbdat multe pentru numele Meu! Cere de la Mine ce voiești și Eu îți voi da! Iar sfântul i s-a rugat, zicând: Mare este taina slavei tale, Doamne! Îți mulțumesc că, fiind încă în trup, m-ai învrednicit să văd slava Ta cea înfricoșată. De este voia Ta, Doamne, rânduiește ca oriunde se vor afla moaștele mele și se va cinsti numele meu, să fie îndestulare de pâine, de grâu, de vin, de animale și toate cele de trebuință. Revarsă, Doamne, peste toți darurile Tale și izbăvește oamenii de ciumă și de orice boală grea!
În clipa aceea, Sfântul Haralambie și-a dat duhul în mâinile lui Hristos și toți au strigat, plini de uimire: Mare este Dumnezeul lui Haralambie! Acesta este adevăratul Dumnezeu, iar de idoli, de păgâni și de diavoli ne lepădăm! Toți cei de față au crezut în Hristos și au primit botezul, iar fericita Galinia, fiica împăratului a uns cu miresme moaștele Sfântului Haralambie și le-a îngropat la loc de cinste.
Iubiți credincioși,
Iată, pe scurt, viața, minunile și sfârșitul mucenicesc al Sfântului Mare Mucenic Haralambie. A trăit pe pământ 113 ani și este cel mai bătrân sfânt mucenic din cîți prăznuiește Biserica lui Hristos. Vedeți că la o vârstă atât de înaintată, el nu avea odihnă, nici nu se temea de acei păgâni tirani și sălbatici, nici nu se ascundea de mânia lor? Ci stătea în mijlocul credincioșilor săi și îi sfătuia, îi învăța dreapta credință, îi îmbărbăta, săvârșea Sfânta Liturghie și era gata oricând să-și dea și viața pentru Hristos și pentru credința ortodoxă pe care o mărturisea.
Cu el se împlineau cuvintele Mântuitorului din Evanghelie, Care zice: Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit și cel care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun și cunosc oile Mele și ele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl și sufletul Îmi pun pentru oi (Ioan 10, 11-15).
Sfântul Mare Mucenic Haralambie și-a pus sufletul său pentru oile lui Hristos, pentru credincioșii din orașul Magnezia, pe care îi păstorea și care ascultau de el, căci era părintele lor sufletesc. Avea credință tare în Hristos, trăia îngerește pe pământ, în feciorie, în post și în neîncetată rugăciune. De aceea avea și darul înaintevederii și al facerii de minuni. Că cei ce trăiesc ca sfinții pe pământ, se învrednicesc de mari daruri de la Dumnezeu, nu se tem de moarte nici de cei ce ucid trupul, iar în cer petrec împreună cu îngerii întru slava lui Dumnezeu.
Așa a fost Sfântul Haralambie, păstor adevărat, slujitor devotat al Bisericii, puternic în faptă și în cuvânt, plin de bărbăție și foarte milostiv cu oamenii. Ați văzut cum s-a rugat la sfârșit lui Dumnezeu, ca cei ce îl vor cinsti să fie izbăviți de foamete, de secetă, de primejdii și de ciumă, adică de boli fără leac! De aceea și sfintele lui moaște se păstrează în biserici cu mare evlavie și este cinstit în toate țările creștine.
Iubiți credincioși,
Sfântul Haralambie se bucură de o mare cinstire și în țara noastră. Sunt biserici înălțate în numele lui, icoane și chiar părți mici din sfintele lui moaște și credincioși care îi poartă numele. Azi, la ziua pomenirii lui, se fac slujbe cu litie, se face priveghere, Liturghie și acatistul Sfântului Haralambie, că este grabnic ajutător celor ce îl cinstesc cu credință.
Vă îndemnăm, deci, să apărați credința ortodoxă și Biserica întemeiată de Hristos pentru care s-a vărsat sângele a milioane de sfinți martiri. Apoi să ascultați de mai-marii voștri, cum ne poruncește Sfântul Pavel, adică de preoți și de episcopi, căci ei sunt păstorii Bisericii puși de Hristos, care vor da seama de sufletele noastre, iar credincioșii sunt oile cele blânde și ascultătoare care urmează pe păstorii cei buni.
Rugați-vă lui Dumnezeu să vă dea păstori și preoți buni! Rugați-vă pentru ei, în loc să-i judecați! Că pe mulți păstori îi fac buni și credincioșii buni care îi ascultă la cele bune și se roagă pentru ei. Apoi citiți cărți sfinte, Viețile Sfinților și Acatistul Sfântului Haralambie care ajută mult în necazurile acestei vieți.
Deci, să sărutăm icoana marelui mucenic și să zicem din inimă această scurtă rugăciune: Sfinte Mare Mucenice Haralambie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Amin.
