Arhimandritul Serafim Man a trecut la cele veșnice în urmă cu 13 ani, în data de 12 februarie 2013, fiind înmormântat la Mănăstirea Rohia. A fost fiu duhovnicesc al vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira și cel care l-a tuns în monahism pe Nicolae Steinhardt, scrie basilica.ro.
Părintele Serafim Man s-a născut la Boiereni, județul Maramureș, fiind al cincilea copil al familiei Vasile și Terezia Man. A primit la botez numele de Ștefan.
Pe când avea doar 17 ani s-a închinoviat la Mănăstirea Rohia, starețul de atunci era viitorul Arhiepiscop Justinian Chira. După un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955, a fost tuns în monahism, primind numele Serafim.
A fost hirotonit ieromonah în anul 1959 de Episcopul Nicolae Colan al Vadului, Feleacului și Clujului.
Anii de prigoană
După decretul 410/1959 emis de autoritățile comuniste, toți monahii tineri au fost dați afară din mănăstiri.
Ieromonahul Serafim Man a fost numit preot paroh în parohiile Cupșeni, Băiuț, cu filia Poiana Botizei, și Costeni, cu filia Dobric.
Timp de peste 10 ani a desfășurat în parohiile care i-au fost încredințate o bogată lucrare pastorală și duhovnicească.
A revenit la Mănăstirea Rohia în anul 1971, iar doi ani mai târziu a fost numit stareț al așezământului monahal.
Stareț la Rohia
În calitate de stareț al mănăstirii a instituit oferirea de mese calde pentru pelerini de sărbători și a realizat numeroase lucrări edilitare, printre care racordarea așezământului la curent electric și apă potabilă.
În anul 1979, Paraclisul „Izvorul Tămăduirii” a fost pictat și s-au realizat iconostase atât pentru biserica veche, cât și pentru paraclis.
Starețul Serafim Man este cel care l-a primit în obștea Mănăstirii Rohia pe cărturarul Nicu-Aureliu Steinhardt, pe care l-a tuns în monahism în data de 16 august 1980, dându-i numele de Nicolae.
Din motive de sănătate, în 1984, s-a retras din stăreție, medicii acordându-i la un moment dat doar câteva ore de trăit în urma unei suferințe oncologice care dura de câțiva ani. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a redat treptat sănătatea și a mai trăit 30 de ani.
După anul 1990, pe lângă slujirea la Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Rohia, a contribuit și la dezvoltarea mănăstirilor Cășiel, Breaza, Rohița, Dealul Mare și Lăpușul Românesc.
Sursa: basilica.ro
