Vineri, 20 februarie 2026, în cadrul programului „Școala altfel”, elevi de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” Dorohoi, însoțiți de cadre didactice, au participat la o activitate cu profundă încărcătură spirituală: pomenirea părintelui profesor doctor Dumitru Furtună, ctitorul instituției, trecut la cele veșnice în anul 1965.
Momentul comemorativ s-a desfășurat într-o atmosferă de liniște și reculegere, la locul de odihnă al celui care a pus temelia școlii teologice dorohoiene. Elevii au rostit rugăciuni pentru odihna sufletului său, iar preoții prezenți au săvârșit slujba Parastasului, subliniind importanța păstrării vii a memoriei înaintașilor care au contribuit la dezvoltarea învățământului teologic.
Cadrele didactice le-au vorbit tinerilor despre personalitatea părintelui Dumitru Furtună, despre curajul și dedicarea sa în vremuri dificile, precum și despre viziunea sa privind formarea tinerilor în spiritul credinței, culturii și responsabilității. Activitatea a fost nu doar un moment de comemorare, ci și o veritabilă lecție de istorie și recunoștință.
Prin această inițiativă desfășurată în cadrul programului „Școala altfel”, elevii au avut ocazia să înțeleagă mai bine rădăcinile și valorile care stau la baza formării lor, reafirmând respectul față de ctitorul „Școlii de la răscruci” și față de moștenirea spirituală lăsată generațiilor următoare.
Părintele Dumitru Furtună s-a născut la 26 februarie 1890, în satul Tocileni, comuna Stăuceni, județul Botoșani. A urmat studiile secundare la Seminarul Teologic din Iași, iar pe cele universitare la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1915. Ulterior, a slujit ca preot și profesor în Dorohoi. În perioada interbelică a colaborat cu numeroase publicații și reviste, iar din 1923 a administrat revista „Tudor Pamfile”. În anul 1927 a obținut titlul de doctor în teologie, remarcându-se prin lucrări de istorie bisericească și istorie locală, prin editarea de documente, inscripții și culegeri de folclor.
Evocarea sa rămâne un gest de continuitate și recunoștință, prin care actualele generații de seminariști își reafirmă legătura cu temelia pe care a fost zidită instituția.
