„Dragobetele” este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. De fapt, este o sărbătoare cu semnificații adânci în cultura românească, având rădăcini încă din era dacică. Dochia, fiica lui Decebal, ultimul rege dac, a avut un fiu cu numele de Dragobete. Dochia era păstoriță și își conducea miorele la păscut prin Munții Orăștie, precizează Radio România.
După cucerirea Daciei de către împăratul Traian în anul 106, regele Decebal rămăsese asediat în cetatea Sarmizegetusa. Văzând primejdia, păstorița Dochia, a înaintat în fruntea unei oștiri spre cetate, în ajutorul tatălui. A ajuns prea târziu ca să despresoare cetatea, a fost și ea înfrântă de armata lui Traian și a fugit cu o parte de oaste în munți.
Împăratul Traian, care a văzut-o luptând și a fost impresionat de curajul și frumusețea ei, a urmărit-o cu soldații și era aproape să o prindă. Speriată, Dochia a ridicat mâinile spre cer şi a şoptit: „Stană de piatra mă fac, dar nu voi cădea în mâinile dușmanilor!”. Într-adevăr, cât ai clipi din ochi, Dochia cea preafrumoasă, cu toate mioarele ei, răspândite pe pajişte, s-au prefăcut în stânci, înfipte în piatra muntelui. Iar Dragobete, fiul Dochiei, a fugit din acele ținuturi ocupate de romani, în partea dinspre răsărit. Pentru că era un tânăr frumos, puternic și bun, a reușit să inspire oamenilor fiorul iubirii sincere și al veseliei. Toate fetele erau îndrăgostite de el, dar băiatul îşi dăruise iubirea doar uneia. Dragobete nu și-a folosit calitățile pentru a-i face pe oameni să se îndrăgostească, ci pentru a le aminti mereu oamenilor să nu înceteze să sărbătorească dragostea.
Din istorie și legendă, s-a născut această sărbătoare, numită „Dragobetele”, descendentă din era dacică, continuată din timpul formării poporului român și până astăzi. Tradiția spune că în această zi, de „Dragobete”, bărbații însurați nu trebuie să le supere pe femei: „Nu e bine să te cerţi cu soţia în casă nici c-o altă femeie, că-ţi va merge rău”.
În unele zone ale țării există un obicei, unde tinerii necăsătoriți se îmbracă în haine curate, de sărbătoare, și pornesc la cules ghiocei și viorele pe care să le așeze apoi la icoane. La întoarcere fetele pornesc în fugă spre sat, iar băieții aleargă pentru a prinde fata care le este dragă. Dacă își prind aleasa, aceștia îi fură o sărutare în văzul tuturor, sărutare ce simbolizează legământul lor pe durata întregului an.
De aici și zicala: „Dragobetele sărută fetele”. Tot în această zi, păsările se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile. Sunt câteva zone ale țării în care, în ajun de „Dragobete”, fetele tinere, curioase să-şi afle partea, îşi pun busuioc sub pernă, având credinţa că „Dragobetele” le va ajuta să găsească iubirea adevărată. Pentru omul „agricol”, sărbătoarea reprezintă începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi, iar omul participă și el la bucuria înviorării naturii.
Sursa: Radio România
