Sfântul Ierarh Tarasie s-a născut în jurul anului 730 (secolul al VIII-lea) în Constantinopol, unde a primit o educație aleasă, provenind dintr-o familie nobilă ce avea legături de sânge cu viitorul patriarh Sfântul Fotie cel Mare. Părinții săi, Gheorghe și Encratia, l-au crescut pe copil în credința ortodoxa încă de mic, apoi l-au îndrumat către cele mai bune școli din cetatea bizantină. Tatăl său a fost un judecător de rang înalt. Datorită cunoștințelor dobândite în școli înalte, a fost avansat repede la curtea Împăratului Constantin al VI-lea Porfirogenetul (780-797) și al mamei sale, Sfânta Împărăteasă Irina, primind funcția de senator. Ca urmare a meritelor sale, este numit șef al cancelariei imperiale, una dintre cele mai înalte demnități civile ale vremii, scrie doxologia.ro.
În acea perioadă Biserica era tulburată de lupta iconoclaștilor (cei care nu acceptau cinstirea icoanelor). Sfântul Patriarh Pavel a fost mai întâi susținător al iconoclasmului, după care s-a căit de rătăcirea sa și și-a dat demisia, retrăgându-se la o mănăstire și luând schima îngerească. Când Sfânta Împărăteasă Irina l-a vizitat împreună cu fiul său, împăratul. Când i-a văzut, Sfântul Pavel le-a spus că cel mai vrednic să fie succesorul său era Sfântul Tarasie, care, în acel moment, era încă mirean. Tarasie a refuzat funcția o lungă perioadă de timp, nevăzându-se vrednic pentru un astfel de oficiu înalt, spunând: „Vad iarăși Biserica lui Dumnezeu risipita și despărțită, și cumplit este blestemul și depărtarea de la Biserica lui Dumnezeu. De se va aduna sobor a toată lumea și toți ne vom uni într-o credință, apoi voi primi, deși sunt nevrednic și neiscusit a lua cârmuirea Bisericii.”
Mai târziu însă s-a supus, cu condiția să se întrunească un Sinod Ecumenic care să îndepărteze erezia iconoclastă. Trecând prin toate rangurile clericale într-un timp relativ scurt, Sfântul Tarasie a fost adus la tronul patriarhal în 25 decembrie 784. În septembrie 787 s-a întrunit la Niceea cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, prezidat de Patriarhul Tarasie, în prezența a 367 de episcopi. La sinod s-a confirmat obligativitatea cinstirii sfintelor icoane iar acei episcopi care s-au lepădat de erezia lor au fost reprimiți de Biserică. Sfântul Ierarh Tarasie a condus cu înțelepciune Biserica timp de 22 de ani, ducând o viață strict ascetică. Toate veniturile sale le-a cheltuit în scopuri plăcute lui Dumnezeu, hrănind și ușurând viața bătrânilor neputincioși, a celor împovărați, a văduvelor și orfanilor, iar de Sfintele Paște le pregătea o masă și îi servea personal pe săraci.
Sfântul Patriarh l-a acuzat cu tărie pe Împăratul Constantin Porfirogenetul când și-a calomniat soția, Împărăteasa Maria, strănepoata Sfântul Filaret cel Milostiv (1 Decembrie), astfel încât să o trimită pe Maria la mănăstire și scăpând de căsătoria cu o rudenie. Sfântul Tarasie a refuzat categoric să anuleze căsătoria împăratului, lucru pentru care sfântul a căzut în dizgrație. Însă nu la mult timp după aceea, mama sa, Împărăteasa Irina l-a detronat pe Constantin. A trăit în post, în rugăciune și în înfrânare, fiind blând, smerit și milostiv cu toți cei din jur: „Înfrânarea și postirea lui erau mari de-a pururea, dormind puțin și petrecând în rugăciuni și cugetări duhovnicești întreaga noapte.
Nu se odihnea pe pat moale, nici nu îmbrăca haine moi, făcându-se tuturor pildă de smerenie. Spre cei aflați în nevoie era milostiv, căci îi hrănea pe cei flămânzi și îi îmbrăca pe cei goi, cărora și bolniță le făcu și în toate zilele le făgăduia hrană din venitul patriarhiei, și singur le slujea lor, iar mai ales în ziua Învierii lui Hristos le punea masa cu mâinile sale.” Sfântul Ierarh Tarasie a adormit în 25 februarie 806. Înainte de moartea sa diavolii au cercetat viața sfântului încă din tinerețe, încercând să-l aducă la deznădejde pentru unele păcate pe care le-ar fi făcut acesta. Însă sfântul le-a spus că este nevinovat de toate minciunile lor și că nu au nicio putere asupra sa.
Plâns de Biserică, dar și de casa imperială și de toți creștinii, sfântul a fost înmormântat în Mănăstirea Tuturor Mucenicilor, pe care el însuși a construit-o în Bosfor. La mormântul său au avut loc multe minuni. Ne-a rămas de la Tarasie un cuvânt de laudă la sărbătoarea Intrării în biserică Maicii Domnului de o frumusețe aparte, care lasă să se vadă elocința și evlavia Sfântului Patriarh.
Sure video: TRINITAS TV, Justinian Filokalis
