Părintele Florin Haniș, parohul din Forli, Italia, a vorbit într-un interviu acordat publicației Formula AS despre începuturile și parcursul comunității românești din regiunea Emilia-Romagna.
„Parohia Ortodoxă Română Sf. Grigorie Teologul din Forli, regiunea Emilia-Romagna, s-a născut abia prin 2006, după ce noi am ajuns acolo. Credincioșii din Forli mergeau la slujbă la Ravenna, acolo i-am și cunoscut pe primii mei enoriași”, a relatat părintele Florin Haniș.
Prima Sfânta Liturghie a fost oficiată într-un birou al Primăriei din Forli, de sărbătoarea Nașterii Domnului, în 2006.
„Erau doar vreo 20 de creștini, iar eu eram foarte trist, mă gândeam la Crăciunul de acasă și mă întrebam: Ce caut eu aici? Cine m-a pus să vin aici?. Câteva minute mai târziu, când m-am întors spre ei prima oară, erau deja vreo 200. Sărutmâna, Doamne, că mi-ai spus ce caut aici!”, a mărturisit preotul.
Ulterior, după mai multe solicitări, comunitatea a primit un lăcaș de cult de la Primăria din Forli.
Preotul a descris întâmplarea ca pe o minune: „Timp de zece ani, am tot cerut factură, să plătim o chirie, ceva, dar de primit, n-am primit niciodată nimic. N-am cum să înțeleg altfel toate astea decât ca pe lucrarea lui Dumnezeu. Minuni adevărate! Mă cutremur și tot zic că nu suntem vrednici, dar știu că Dumnezeu ne dă tot ce avem nevoie, ba și mai mult, doar ca sufletul nostru să nu se rătăcească”.
Peste o mie de copii botezați
Preotul Haniș a precizat că în cele două decenii petrecute la Forli a botezat peste o mie de copii, fapt pe care îl consideră o binecuvântare de la Dumnezeu.
„Sunt binecuvântat, pentru că Dumnezeu zice că unul seamănă și altul seceră. Sunt 20 de ani de când sunt aici, am văzut crescând prima generație cu care am făcut catehism. Acum, ei fac catehism cu cei mai mici, eu doar asist și-mi crește inima când îi văd”.
Părintele a subliniat rolul esențial al educației creștine din familie: „Nu e suficient să fie sămânța bună, trebuie să găsească și terenul potrivit ca să rodească, iar asta vine din familie. De venit la biserică, vin mai mulți, doar că nu se implică în activități cu copiii”.
Vorbind despre păstrarea culturii și a identității românești, părintele a remarcat că românii stabiliții în Italia renunță în timp la limba română: „E trist că nu se vorbește în familie, asta e una din dureri. Copiii din generația actuală vorbesc foarte puțin românește, iar tinerii de la școala parohială fac eforturi, pentru că lupta e ca să ne salvăm identitatea. Acesta e dezideratul cultural, cel duhovnicesc e mântuirea”.
Interviul integral poate fi citit pe Formula AS.
