Ultimele zile ale lunii februarie au adus o bucurie liniștită, dar profundă, în viața comunităților ortodoxe din Mexic și Ecuador. Nu a fost zgomot, nu a fost festivism, ci acel fel de bucurie pe care o simți atunci când vezi cum Dumnezeu lucrează tainic în inimile oamenilor, informează Mitropolia Ortodoxă Română a celor Două Americi.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nicolae, slujirea în aceste zile a fost împlinită de Părintele Daniel Ene, Vicarul Eparhial al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi, care a fost prezent în mijlocul credincioșilor din Cancun și Quito pentru a întări și a însoți lucrarea pastoral-misionară.
În Cancun, la Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, sâmbăta a devenit o zi cu semnificație aparte. De-a lungul timpului au mai fost săvârșite botezuri, în special ale copiilor din familiile credincioșilor. De această dată însă, au fost săvârșite primele botezuri ale unor mexicani adulți în cadrul misiunii noastre de aici.
Doi tineri au venit nu aduși de tradiție și nici purtați de obicei, ci chemați de o căutare personală. Au cerut să fie primiți în Biserică, au mărturisit credința ortodoxă și au intrat în apa Botezului ca oameni care aleg conștient o cale.
Unul dintre ei a primit numele Antonio, sub ocrotirea Sfântului Antonie cel Mare, părintele pustiei și marele învățător al nevoinței, chip al statorniciei și al luptei curate pentru Hristos. Celălalt, născut Brandon, a primit numele Moise, în cinstea Sfântului Moise Etiopianul, a cărui viață mărturisește că nicio cădere nu este mai puternică decât harul lui Dumnezeu și că pocăința poate transforma radical destinul unui om.
Aceste botezuri au fost mai mult decât un moment solemn. Ele au fost semnul că Ortodoxia începe să fie asumată de oameni care nu au moștenit-o, ci au descoperit-o. Când credința nu este doar primită din familie, ci căutată, cercetată și aleasă, ea capătă o adâncime aparte. Pentru comunitatea din Cancun, această zi rămâne o piatră de hotar: nu pentru că ar marca un început, ci pentru că arată o maturizare a lucrării și o deschidere reală către sufletele locului.
Duminică, slujirea a continuat în Quito, la Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Iosif de la Partoș”, unde Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a adunat credincioșii într-o comuniune simplă și caldă. În diaspora, fiecare Liturghie este o adunare de dor și identitate, o reafirmare că, oriunde ne-am afla, suntem acasă atunci când suntem în Hristos.
Zilele acestea nu au fost despre cifre sau despre realizări exterioare. Au fost despre oameni. Despre două inimi care au spus „da” lui Hristos în mod liber și conștient. Despre o comunitate care crește nu doar numeric, ci în profunzime. Despre o misiune care nu forțează, ci însoțește, rabdă și așteaptă roadele la vremea lor. La sfârșit de februarie, în Mexic și Ecuador, s-a văzut încă o dată că Dumnezeu lucrează în taină, dar sigur. Iar atunci când credința devine alegere, Biserica prinde rădăcini adânci.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
