Cea de-a doua Duminică din Sfântul și Marele Post al Sfintelor Paști mai este numită și Duminica Sfântului Grigorie Palama, marele mistic bizantin din secolul al XIV-lea.
Sfântul Grigorie, Arhiepiscopul Tesalonicului – numit şi Palama – s-a născut în Constantinopol. A rămas orfan de tată încă de mic, dar sub îngrijirea mamei sale a terminat studiile. Când a ajuns la vremea potrivită, i-a îndemnat pe mama și pe frații săi să pășească pe calea călugăriei cu toții, ceea ce s-a și întâmplat, scrie doxologia.ro.
Plecând în Muntele Athos împreună cu frații săi, toți au învățat mai întâi de la Sfântul Nicodim rânduiala obștii, după care Sfântul Grigorie s-a retras în pustie. Combătându-l pe ereticul Varlaam din Calabria, precum și pe alții, a fost numit episcop al Tesalonicului. După ce a arătat rătăcirile lui Mohamed și a suferit mult din pricina turcilor, a trecut la cele veșnice. La câţiva ani după moartea lui, Grigorie Palama a fost proclamat sfânt în cadrul unui sinod, în Constantinopol, condus de Patriarhul Filotei, care a și scris viaţa sfântului şi slujbele închinate acestuia. Îl pomenim pe Sfântul Grigorie în chip deosebit în cea de-a doua Duminică din Postul Mare, ca o prelungire a sărbătorii triumfului Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor.
Astfel, duminica a doua din Postul Mare marchează cea de-a doua biruință a Ortodoxiei asupra ereziilor vremii – învățătura despre Harul Dumnezeiesc necreat și despre vederea luminii dumnezeiești, al cărei autor este Sfântul Grigorie Palama. Într-un cuvânt de învățătură rostit în cadrul acestei sărbători, Părintele Patriarh Daniel explica faptul că lumina aceasta, nevăzută cu ochii trupeşti, „este simbolizată în icoanele ortodoxe prin lumina din jurul capului sfinţilor, numită aureolă sau nimb. Sfântul Grigorie arată în scrierile sale că această lumină nu vine de la soare, ci este lumină necreată care se arată din interiorul sufletului omului rugător unit cu Dumnezeu, întrucât ea vine direct din lumina sau slava Preasfintei Treimi”.
În Triod, Sfântul Grigorie Palama este numit „trâmbiţă a teologiei”, „stâlpul Bisericii cel nemişcat”, „sfeşnicul luminii”, „apărătorul adevăratei evlavii”, „vestitorul dumnezeieştii lumini” sau „cunoscătorul tainei celei cereşti a Treimii” (Stihiri la Vecernia de sâmbătă seara).
