Joi s-au împlinit 49 de ani de la trecerea în veșnicie a Patriarhului Justinian Marina, care a condus Biserica Ortodoxă Română în plină perioadă a regimului comunist ateu, scrie Basilica.ro.
Ioan Marina, după numele său de mirean, s-a născut în data de 22 februarie 1901, în satul Suiești din județul Vâlcea. A studiat la Seminarul Teologic Sfântul Nicolae din Vâlcea, apoi la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1929.
Între anii 1923-1926 a activat ca învățător în satul Olteanca, Vâlcea, iar între anii 1932-1939 a ocupat funcția de director al seminarului pe care îl absolvise.
În anul 1924, Ioan Marina s-a căsătorit cu Lucreția Popescu. Dumnezeu le-a dăruit doi copii, Ovidiu și Silvia. A fost hirotonit preot în anul 1924 pe seama Parohiei Băbeni. A rămas văduv în anul 1935, pe când avea 34 de ani.
La propunerea Mitropolitului Irineu Mihălcescu, Sfântul Sinod, în cadrul ședinței de lucru din 30 iulie 1945, l-a ales pe preotul văduv Ioan Marina în demnitatea de Arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei cu titulatura Vasluianul.
Mitropolit al Moldovei
După retragerea Mitropolitului Irineu Mihălcescu, Patriarhul Nicodim l-a numit pe Arhiereul vicar Justinian Vasluianul locțiitor al scaunului mitropolitan al Moldovei.
Mai apoi, în data de 19 noiembrie 1947, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe Preasfințitul Justinian în demnitatea de Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei.
În scurta perioadă cât a condus mitropolia, Înaltpreasfințitul Părinte Justinian a reușit să revitalizeze eparhia, greu încercată de ororile războiului și mai apoi de calamitățile naturale ce au urmat.
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
După trecerea la cele veșnice a Patriarhului Nicodim Munteanu, survenită la 27 februarie 1948, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales, în data de 24 mai, pe Mitropolitul Justinian al Moldovei în scaunul vacant de Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al României.
În timpul celor 29 de ani de patriarhat (1948-1977), Patriarhul Justinian a reprezentat un reper pentru ortodoxia românească, în special în anii de prigoană ai regimului comunist ateu.
Între reușitele sale remarcabile se numără canonizarea, în 1950, a șapte sfinți de neam român, precum și generalizarea cultului unor sfinți cu moaștele în țara noastră.
Este vorba de canonizarea Sf. Calinic de la Cernica, Mitropoliților Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Sf. Ioan Valahul, Cuvioșii mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Mucenicul Oprea din Săliște.
Proclamarea solemnă a acestor canonizări s-a făcut cinci ani mai târziu de la decizia sinodală.
Patriarhul Justinian Marina a trecut la cele veșnice în data de 26 martie 1977. Trecând pe bulevardul Magheru, a observat cum o bilă de beton lovea Biserica Enei, fapt care i-a provocat o emoție atât de puternică, încât a făcut infarct miocardic.Anul comemorativ 2027
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2027 să fie desemnat în Patriarhia Română drept Anul comemorativ al Patriarhilor Justinian Marina (1948-1977) și Teoctist Arăpașu (1986-2007).
Cei doi patriarhi au stat în fruntea Bisericii Ortodoxe Române în perioadele dificile de la începutul, respectiv sfârșitul regimului comunist și perioada de tranziție până la aderarea României la Uniunea Europeană.
Totodată, 2027 a fost desemnat în Patriarhia Română și ca Anul omagial al conlucrării clericilor și mirenilor în viața și misiunea Bisericii.
Sursa: Basilica.ro
