Sfânta cuvioasă Maria s-a născut în Egipt. La 12 ani, a plecat la Alexandria, unde timp de 17 ani s-a dedat la desfrânare trupească. Într-un an, a plecat la Ierusalim, cu o corabie, la praznicul Înălţării Sfintei Cruci. Dar, dorind să intre în biserică, nu reuşea. Abia atunci şi-a dat seama că nu putea intra în casa Domnului din cauza vieţii pe care o ducea. Apoi s-a rugat cu lacrimi la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, scrie doxologia.ro.
După rugăciune, a reuşit să intre în biserică şi să se închine la Sfânta Cruce. După ce a mulţumit Maicii Domnului pentru ascultarea rugăciunii, plecând, la ieşire, a auzit o voce care i-a spus: „De vei trece Iordanul, bună odihnă vei afla”. A doua zi, povăţuită de Maica Domnului, a trecut cu o luntre Iordanul, ajungând la Biserica Sf. Ioan Botezătorul, în imediata apropiere a locului în care fusese botezat Mântuitorul Iisus Hristos, unde s-a împărtăşit cu Preacinstitele şi de viaţă Făcătoare Taine ale lui Hristos, retrăgându-se apoi în pustie pentru 47 de ani.
În tot acest timp, s-a hrănit din cele trei pâini cu care plecase şi cu ierburile crescute în nisip, luptându-se cu poftele cele trupeşti. În urma rugăciunilor neîncetate rostite cu lacrimi ziua şi noaptea, harul lui Dumnezeu s-a pogorât asupra ei întărind-o şi ajutând-o să supravieţuiască şi să-şi mântuie păcatele, căci s-a hrănit şi s-a acoperit cu cuvântul lui Dumnezeu, care cuprinde toate, că nu numai cu pâine va fi omul viu. Auzind acestea, Zosima s-a pornit a i se închina sfintei, strigând cu lacrimi în ochi: „Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari şi înfricoşate, slăvite, minunate şi negrăite!” Iar ea, apucându-l pe bătrân, nu l-a lăsat să se închine ei. Maria i-a cerut apoi preotului, ca în anul următor, să nu mai iasă, conform rânduielii din mănăstire, ci, în seara Cinei celei de Taină, să ia într-un vas sfânt din Făcătorul de viaţă Trup şi Sânge al Lui Hristos, Dumnezeul nostru, şi să vină să o împărtăşească, de partea cealaltă a Iordanului.
Şi după ce a fost împărtăşită, conform cererii cuvioasei, bătrânul monah a venit şi în anul următor la locul de întâlnire. Numai că de data aceasta a găsit-o moartă pe cuvioasă, cu următorul text scris pe pământ: „Părinte Zosima, îngroapă trupul smeritei Maria la locul acesta”. Cu ajutorul unui leu care slujise Cuvioasei, Zosima a reuşit să-i îngroape trupul, după care, întors în mănăstire, a povestit fraţilor tot ceea ce aflase despre această sfântă, meditând, cu siguranţă mai adânc, până la vremea chemării la Domnul, la modelul de desăvârşire ascetic, prin pocăinţă şi faptă, pe care îl întruchipa cuvioasa pustiului, desăvârşire despre care gândise cândva cu trufie că el o atinsese deja.
Sursa video: Justinian Filokalis
