Pentru că uită cât de aproape sunt de hotarele înfricoşătoare ale morţii. Frica de sfârşit este începutul înţelepciunii. Îi vezi pe unii cum aleargă după onoruri şi te întrebi unde au să se oprească. Ştiţi după ce criterii îi veţi recunoaşte pe cei care ţin mult la o glorie efemeră şi la lucruri materiale? În primul rând, după modul debordant în care îşi judecă aproapele, scrie doxologia.ro.
Mai toţi au această retorică a „dreptăţii sociale” şi sunt plini de o penibilă „mânie proletară”. Mai tot timpul fiind nervoşi, se descarcă în intimitatea unor aşa zişi tovarăşi de vorbire. Înroşesc celularele şi se grăbesc să facă „contract” până şi cu Bunul Dumnezeu spre a mări poate cumva orele zilei. Aleargă veşnic şi niciodată nu dau senzaţia că s-ar opri undeva.
Iar când stau să îşi tragă sufletul, îşi aţipesc inerţiile cu metehnele unor vicii de consum. Nu avem şansa să schimbăm foarte mult tabloul social al lumii de astăzi. Creştinii ortodocşi sunt obligaţi să se ocupe mai întâi de propria liniştire şi abia apoi de stoparea reflexelor lumii căzute. Mai degrabă, suntem în pericol ca lumea să ne corupă cu al său stil viclean, prin care ne oferă ispita de a ne face să ne credem foarte importanţi. În fapt, nu suntem nimic. Iar atunci când valorăm ceva, avem deja câştigat biletul spre Împărăţie.
