Europa se confruntă cu un fenomen îngrijorător: îmbătrânirea populației. Aproape un european din cinci are deja 65 de ani sau mai mult, iar până în 2050, acest procent va ajunge la 30%. Pe măsură ce persoanele în vârstă au nevoie de îngrijire pe termen lung, cererea pentru lucrători în acest domeniu crește rapid. În același timp, însă, sectorul de îngrijire se confruntă cu un deficit uriaș de personal.
În prezent, doar aproximativ 6,3 milioane de persoane sunt angajate în domeniul îngrijirii pe termen lung în UE, iar acest număr este departe de a satisface cerințele actuale. Aceasta a dus la o dependență tot mai mare de lucrătorii migranți, care reprezintă aproape 10% din angajații acestui sector, precizează Institutul Național de Statistică (INS).
Cei mai mulți dintre lucrătorii migranți din domeniul îngrijirii provin din afaceri externe ale Uniunii Europene – din America de Sud, Africa și Asia. Aceștia acoperă un gol critic în sistemul de îngrijire pe termen lung, realizând sarcini pe care lucrătorii locali nu doresc sau nu pot să le îndeplinească.
În pofida importanței lor, acești lucrători se confruntă cu condiții de muncă dificile. Mulți dintre ei lucrează pe bază de contracte temporare, cu salarii mai mici decât ale colegilor locali, și se află adesea într-o situație vulnerabilă, fără protecție juridică. De exemplu, în Norvegia, îngrijitorii migranți sunt angajați pe posturi inferioare, chiar și atunci când calificările lor sunt egale cu cele ale angajaților locali.
Situația este și mai gravă în țările europene cu venituri mai mici. Salariile mici și condițiile de muncă dificile fac ca lucrătorii locali să evite să lucreze în domeniul îngrijirii. Acest lucru determină o dependență tot mai mare de îngrijitori migranți din țări cu salarii mai mici, iar acest deficit afectează grav calitatea îngrijirii în statele europene mai sărace.
În Țările de Jos, lucrătorii din domeniul îngrijirii câștigă aproape 96% din salariul mediu național, în timp ce în Bulgaria acest procent ajunge doar la 62%. Această discrepanță salarială duce la o migrație a lucrătorilor către statele mai bogate, unde sunt mai bine plătiți.
În ciuda dependenței de lucrătorii migranți, multe țări din UE adoptă politici restrictive privind imigrarea. În Cipru și Malta, de exemplu, lucrătorii migranți cu vize temporare sunt adesea excluși de la beneficiile sociale, chiar și după ani de muncă. De asemenea, atitudinile antiimigrație sunt în creștere, iar sentimentul public față de migrație este mai divizat ca niciodată.
Este evident că Europa are nevoie de lucrători migranți pentru a susține sistemul de îngrijire, dar publicul nu este întotdeauna de acord cu această realitate economică. De asemenea, țările europene se confruntă cu o rezistență semnificativă la integrarea unui număr mai mare de migranți în acest sector.
Comisia Europeană a propus o serie de măsuri pentru a adresa deficitul de forță de muncă în domeniul îngrijirii. Pachetul privind competențele și talentele, introdus în 2022, propune crearea unui fond digital pentru a facilita recrutarea lucrătorilor calificați din țările terțe. Aceasta ar putea oferi o cale legală și structurată pentru lucrătorii migranți să se alăture sectorului de îngrijire.
Totodată, este necesară o reformă a sistemului de protecție a lucrătorilor migranți, care să includă salarii mai echitabile, condiții de muncă mai bune și o recunoaștere corectă a calificărilor lor. De asemenea, introducerea unei vize specifice pentru îngrijitori ar putea asigura lucrătorilor un statut legal clar, protejându-i astfel de exploatare.
Europa nu poate ignora necesitatea îngrijitorilor migranți. Odată cu îmbătrânirea populației și cu lipsa de lucrători locali dispuși să ocupe aceste locuri de muncă, țările europene vor trebui să regândească atât politicile de migrație, cât și condițiile de muncă din sectorul îngrijirii. Fără o abordare sustenabilă, multe familii vor fi nevoite să se confrunte cu un deficit de îngrijire pentru cei dragi.
