Suntem în perioada pascală. La orice slujbă intonăm înălţătorul tropar al Învierii. Dacă în prima parte a troparului mărturisim Învierea lui Hristos ca manifestare întru jertfă a puterii Sale dumnezeieşti, afirmând cu tărie: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând”, în cea de-a doua parte arătăm cum aceasta se răsfrânge asupra omenirii întregi, zicând: „şi celor din mormânturi/morminte viaţă dăruindu-le”, precizează Călăuză ortodoxă.
În cântarea intonată de credincioşi în biserică, dar şi în cărţile de slujbă, se pot întâlni două forme de plural, atât mormânturi, cât şi morminte. Dacă vom consulta Dicţionarul Limbii Române, vom vedea că forma corectă este „morminte”.
Referindu-se la grija pentru cei adormiți, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că cimitirul are o semnificație liturgică, dar și o valoare culturală deosebită, că multe cimitire adăpostesc „cruci şi morminte frumoase, adevărate opere de artă, deoarece creștinul și-a manifestat iubirea şi recunoştinţa față de cei plecați din lumea aceasta atât prin rugăciune, cât și prin înfrumusețarea sau împodobirea mormintelor”.
În vorbirea de zi cu zi folosim forma de plural morminte. Când ne deplasăm la cimitir spunem că mergem la morminte, iar de Paştele Blajinilor credincioşii spun că ies la morminte. Din această cauză, urmare unei experienţe îndelungate, mintea noastră s-a obişnuit ca atunci când pronunţăm forma de plural morminte să asocieze acest semn lingvistic cu imaginea cimitirului la care obişnuim să mergem. Aici, se află trupurile celor plecaţi dintre noi şi care aşteaptă Învierea cea de obşte, înviere care este posibilă datorită Învierii lui Hristos.
Pluralul mormânturi este o formă mai veche care desemnează atât starea de înrobire a păcatului şi totalitatea mormintelor din cimitir.
Aşadar, din punct de vedere gramatical, forma „morminte” este corectă.
