În Sâmbăta Săptămânii Luminate, în bisericile ortodoxe are loc un slujbă cu o profundă semnificație spirituală: sfărâmarea Sfântului Artos. Deși mai puțin cunoscut în rândul credincioșilor din parohii, acest obicei este păstrat cu strictețe în mănăstiri și reprezintă o expresie vie a credinței în Învierea lui Hristos, precizează portalul doxologia.ro.
Artosul este o pâine dospită de dimensiuni mari, pe care este imprimată icoana Învierii sau semnul Sfintei Cruci. Aceasta este sfințită în noaptea de Paști, în cadrul Sfintei Liturghii, și așezată în biserică, de regulă în fața icoanei Mântuitorului. Pe parcursul întregii Săptămâni Luminate, artosul este purtat în procesiuni, simbolizând prezența vie a lui Hristos cel Înviat în mijlocul comunității.
Originea tradiției este legată de obiceiul apostolilor de a lăsa un loc liber la masă pentru Hristos, așezând pâine în acel loc, ca semn al credinței că El este prezent chiar și după Înviere.
Rânduiala sfărâmării are loc sâmbătă, după Sfânta Liturghie. Preotul rostește o rugăciune specială de binecuvântare, iar apoi artosul este tăiat și împărțit credincioșilor. Bucățile sunt primite ca binecuvântare și sunt consumate, de obicei, dimineața, pe stomacul gol.
Specialiștii în liturgică atrag atenția asupra unei confuzii frecvente: artosul este adesea confundat cu „paștile” – pâinea și vinul binecuvântate în Sâmbăta Mare. În realitate, cele două au semnificații distincte, iar sensul central al sărbătorii Paștilor rămâne Sfânta Împărtășanie, considerată participarea directă la Trupul și Sângele lui Hristos.
Deși nu este la fel de răspândită în toate parohiile, tradiția artosului rămâne o mărturie a continuității credinței și a bogăției liturgice ortodoxe. Teologii subliniază importanța redescoperirii acestor practici, pentru o mai bună înțelegere a semnificației profunde a sărbătorii Învierii.
Sursa: doxologia.ro













