Una dintre cele mai cunoscute ctitorii ștefaniene, Mănăstirea Voroneț, și-a prăznuit astăzi, 23 aprilie 2026, hramul istoric ales de evlaviosul voievod, a cărui prețuire față de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, este binecunoscută. Ridicată în anul 1488 în numai trei luni și trei săptămâni, ca ofrandă de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru biruința în lupta cu armatele otomane, la sfatul părintelui său duhovnicesc, Cuviosul Daniil Sihastrul, biserica complexului monastic este inclusă în patrimoniul UNESCO, o recunoaștere a rolului important pe care îl ocupă în arta și istoria Moldovei medievală, dar și în spiritualitatea ortodoxă, informează Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în mijlocul lor a fost prezent Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Potrivit tradiției și în duhul ospitalității românești, monahiile îndrumate duhovnicește de stavrofora Eustohia Duciuc l-au întâmpinat pe ierarh cu pâine și sare, conducându-l spre biserica mare a mănăstirii. Așezând tainică rugăciune la mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, ce străjuiește micul pronaos, Preasfinția Sa a fost înveșmântat pentru slujirea liturgică, îndreptându-se apoi spre altarul de vară amenajat în afara zidului de incintă, lângă paraclis, pentru a săvârși Sfânta Liturghie.
În comuniune liturgică a fost însoțit de un numeros sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte arhim. Justinian Săvescu, secretar eparhial, pr. Minu Mititelu, protoiereu al Protopopiatului Suceava II, pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, dar și stareți și slujitori ai sfintelor altare de la parohiile și mănăstirile din împrejurimi, protos fiind pr. Adrian Popa, consilier eparhial în cadrul Sectorului Colportaj Bisericesc al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Ecteniilor și rugăciunilor înălțate în cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii de cei afierosiți lui Dumnezeu prin Taina Hirotoniei le-au răspuns maicile din obștea ctitoriei mușatine care de peste cinci veacuri îmbogățește spiritual și cultural aceste meleaguri.
Ca un popas duhovnicesc, citirea textelor din Sfânta Evanghelie rânduite pentru această zi a fost urmată de rostirea cuvântului de învățătură de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, care a vorbit despre rolul de mijlocitor șirugător înaintea lui Dumnezeu al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, el fiind propus ca un reper de luciditate, sinceritate și tărie de caracter.
Subliniind nevoia de criterii și standarde în viața spirituală, Părintele Episcop-Vicar i-a îndemnat pe ascultători să dea dovadă de onestitate înainte de a o pretinde celorlalți, dar și de fermitate, refuzând compromisul și laxismul promovat tot mai intens, inspirându-se din viața mucenicului purtător de biruință, dar și din Cuvântul lui Dumnezeu așternut între paginile Sfintei Scripturi:
„Domnul ne-a învățat că nimeni nu poate să slujească la doi domni. Nimeni nu poate să slujească lui Dumnezeu și lui mamona. Și Sfântul Apostol Pavel ne zice, întrebându-se retoric: Ce părtășie are lumina cu întunericul? Mai avem o tară, o neputință, noi, cei din generația asta, și de creștini, și de oameni, în general, față în față cu fermitatea și cu tăria, și cu bărbăția sufletească și de caracter a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe: ne plac lucrurile ușoare; dacă s-ar putea repede și cu efort cât mai puțin. Un laxism generalizat. Spune Cartea Proverbelor lui Solomon: bogăția adunată în grabă se pierde repede; cea agonisită bob cu bob, încetul cu încetul, se înmulțește. Orice fel de bogăție, nu doar materială, ci și intelectuală, și de care doriți dumneavoastră.”
Totodată, ierarhul a subliniat că fiecare creștin trebuie să își clarifice prioritățile și să își stabilească o țintă, o direcție a vieții sale, un scop înalt, atrăgând atenția asupra lipsei de determinare și de disponibilitate spre efort a multora dintre reprezentanții acestei generații. „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a avut un crez, un țel și o țintă. (…) Era animat de o credință, știa spre ce se îndreaptă, știa pentru ce trăiește. Știa cine-i Dumnezeul lui, știa ce trebuie să facă pentru acest Dumnezeu, și acesta este un Dumnezeu de Care nu concepea să se lepede. Știa că mai presus de lumea aceasta este Împărăția lui Dumnezeu, pe care a promis-o celor care îl cinstesc pe El, îl iubesc pe El și îi păzesc poruncile Lui.”
În încheiere, a reiterat importanța modelelor, care sunt necesare pentru a progresa și pentru a atinge standardele înalte la care visăm cu toții în adâncul sufletului. „Sfinții nu sunt doar rugătorii și ocrotitorii noștri, ci sunt și inspiratorii vieților noastre. Și, dacă nu reușim să ajungem acolo unde este Sfântul Gheorghe, să nu deznădăjduim, să ne silim, dar să ne străduim. Important este să știm unde suntem înainte de a purcede la un drum și să admirăm, să reînvățăm să admirăm pe oamenii mai buni ca noi, și să recunoaștem că sunt mai buni ca noi, să-i admirăm pe sfinți, dar nu cu o admirație și cu o venerație din aceasta de la distanță, ci să-i simțim că ne sunt aproape, nu doar pentru cei care, din când în când și la răstimpuri, la o strâmtorare, apelează la sfinți, ci ei doresc să ne fie alături în viețile noastre, în familiile noastre, în mănăstirile noastre, în lumea care este lumea lui Dumnezeu.”
După Vohodul mare, la momentul liturgic rânduit, diaconul Iulian Gavril a primit hirotonia întru preot pe seama Mănăstirii Vadu Negrilesei, una dintre cele mai tinere mănăstiri ale eparhiei, ridicată în preajma locului în care a sihăstrit Sfântul Cuvios Cleopa Ilie.
La ceas de sărbătoare pentru această bijuterie a artei moldovenești, ce se ițește smerit de după masivul zid de incintă, printre case și semeți brazi, sub Obcina Voroneț, au fost prezenți numeroși pelerini aflați în căutarea tihnei slujbelor Bisericii și a rugăciunii, dar și prietenii de suflet ai mănăstirii străjuite duhovnicește de unul dintre cei mai mari sfinți odrăsliți în pământul țării noastre, Sihastrul Daniil. Printre participanți s-au numărat oaspeți de peste hotare, între care doamna Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, reprezentanți ai oficialităților locale și județene, precum domnul Stelian Simeria, vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava, dar și starețe ale așezămintelor monahale din cuprinsul eparhiei.
O prezență nelipsită de câțiva ani, Corul de copii „Humoreanca” din Gura Humorului a oferit la momentul Chinoniculuiun dar muzical, un scurt recital de pricesne. Îmbrăcați în frumosul strai popular specific acestor locuri, copiii au adus la lumină cântări menite să așeze bucuria Învierii în inimile celor prezenți, fiind răsplătiți cu toată dragostea de către obștea monahală.
În încheiere, Preasfințitul Părinte Episcop-Vicar a transmis gândul de binecuvântare și prețuire din partea întâistătătorului eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, și cel de felicitare a tuturor celor care poartă numele Sfântului prăznuit astăzi, mulțumind maicii starețe și obștii pentru călduroasa primire, soborului pentru împreuna slujire și celor care au ales să aducă prinos de laudă lui Dumnezeu în acest vechi așezământ monahal.
***
Potrivit pisaniei, primul ctitor al bisericii Mănăstirii Voroneț este Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, care a ridicat această bijuterie în piatră: „Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în Mănăstirea de la Voroneț în numele Sfântului, slăvitului Mare Mucenic și purtător de biruință Gheorghe, în anul 6996, al lunii mai 26, luni după Pogorârea Duhului Sfânt și a fost terminată în același an, al lunii septembrie 14 (1488)”. Mănăstirea a fost ridicată la sfatul îndrumătorului său în cele ale sufletului, Cuviosul Daniil Sihastrul, pustnicul de pe Valea Vițeului din preajma Putnei, care a revigorat viața monahală pe aceste meleaguri, în semn de mulțumire și recunoștință față de Cel Atotputernic și față de Marele Mucenic Gheorghe pentru izbânda de a păstra neatârnarea Țării Moldovei în fața vicisitudinilor vremii.
De altfel, domnul Ștefan, la fel ca și alți Mușatini, a avut o evlavie deosebită față de slăvitul comandant de oști originar din Lydda Palestinei, alegându-l ca ocrotitor pentru câteva dintre locașurile de cult pe care le-a ridicat din temelie ori le-a restaurat. Mai mult, celebrul steag de luptă dăruit de Sfântul Voievod Mănăstirii Zografu îl reprezintă în broderie pe Sfântul Gheorghe șezând pe tron, într-o ipostază asemănătoare modului în care este pictat deasupra intrării în naosul Voronețului.
Numărându-se între cele mai cunoscute ctitorii ale Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, însuși domnul Moldovei l-a așezat stareț pe cel care i-a fost duhovnic și sfătuitor mai bine de patru decenii, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.
Mulțimea călugărilor adunați în jurul marelui pustnic și înalta trăire duhovnicească au condus în mod firesc la o perioadă de înflorire, poate cea mai luminoasă din întreaga ei istorie, Mănăstirea Voroneț fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova, dar și un pol cultural. Între cei mai de seamă ucenici s-a numărat Grigorie Roșca, viitorul mitropolit al Bisericii din Moldova, fin teolog, iubitor de artă, cărturar cu preocupări renascentiste, în timpul căruia biserica a fost împodobită cu frescele exterioare de un rafinament deosebit de către pristavul Marcu, calitatea de excepție a picturii impunând-o în rândul monumentelor ce alcătuiesc patrimoniul universal.
Au consemnat Daniela Livadaru și Irina Ursachi
