M-a întrebat odată cineva, ce-mi lipsește? O întrebare grea și care pe moment m-a blocat. Răspunsul a venit la fel de fulgerător ca întrebarea. „De ce să fac asta când eu sunt fericit?!” Nici eu nu m-am crezut că nu asta era într-adevăr ceea ce simțeam eu. Așa că am dat fuga la oglindă. În marea mea privire către mine, am reușit să descopăr și să înțeleg că, deși a fost o întrebare grea, a fost potrivită. Nu-mi lipsește nimic să fiu fericit, scrie doxologia.ro.
Trebuie doar să accept, să am răbdare, să cred, să sper, să privesc, să ofer și să iubesc. Și să fac asta doar pentru mine. Să fiu mulțumită eu cu mine și cu ceea ce am. Căci am exact ce are fiecare. Un suflet și sunt răspunzător de fericirea lui. Nimeni altcineva în afară de mine nu e răspunzător de asta, cum nici eu, de fericirea altuia. Fiecare își creează propria fericire. Nici nu știu dacă răspunsul meu a mulțumit acea persoană, dar pe mine clar nu m-a mulțumit.
Am crezut că fericirea mea se rezumă la cineva sau că o găsesc în ceva, dar nu, ea există și e doar în mâinile mele. Așa că m-am pregătit să fiu responsabilă de asta și să devin fericită. Am început prin a nu mai lăsa fericirea mea să depindă de altcineva sau ceva pentru că am avut parte de dezamăgiri. Am învățat să zâmbesc pentru nimic, să mulţumesc pentru tot și să fiu recunoscător pentru ce am. Am fost surprins de câte lucruri frumoase pot vedea în jurul meu și asta doar dacă îmi schimb puțin modul cum privesc lucrurile.
Ce cauţi aceea găseşti! Eşti pesimist, găseşti probleme; eşti optimist, găseşti un motiv pentru a râde la fiecare greşeală pentru că ştii că ai învăţat o nouă lecţie. Lecția mea încă nu s-a terminat, dar măcar acum știu că nu-mi lipsește nimic să fiu fericit! Privește și tu în oglindă, vei descoperi că fericirea îți aparține!
