Botanistul Emanoil C. Teodorescu s-a născut pe 10 mai 1866, la Siminicea, Suceava. A urmat cursurile Liceului „A.T. Laurian” din Botoșani, iar apoi s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din Iași, unde printre dascălii săi s-a numărat marele geolog Grigore Cobălcescu, precizează site-ul viata-libera.ro.
După absolvirea studiilor universitare, a plecat la Paris, unde, la Universitatea Sorbona, și-a luat licența în științe naturale (1893), fiind șef de promoție. Întors în țară, a ocupat un post de asistent la Universitatea din Iași, apoi la Institutul Botanic din București. În 1898, a plecat din nou la Paris pentru a lucra la Laboratorul de Biologie Vegetală de la Fontainebleau. Sub conducerea profesorului Gaston Bounier își susține, în 1899, teza de doctorat „Influența diverselor radiațiuni luminoase asupra formei și structurii plantelor”. Între anii 1907-1935, a fost profesor titular la Catedra de Anatomie și Fiziologie Vegetală din cadrul Facultății de Științe a Universității din București și director al Institutului Botanic.
Emanoil C. Teodorescu a organizat pentru prima dată în România un laborator de anatomie și fiziologie vegetală și a întemeiat în România învățământul românesc de fiziologie a plantelor. Este considerat un specialist mondial în algologie (studiul algelor) și întemeietor al școlii de algologie și al învățământului universitar de fiziologia plantelor din țara noastră. În cursul cercetărilor sale, a descoperit o nouă specie de alge (Dunaliella), nouă varietăți și 18 alge noi. A studiat și influența acidului carbonic asupra formei și structurii plantelor. De asemenea, a studiat mișcările autonome ale mai multor specii de alge.
Pentru meritele sale didactice și științifice, a fost ales membru corespondent (1909), membru titular (1945) și membru titular activ (1948) al Academiei Române.
S-a stins din viață pe 26 aprilie 1949, la București.
