Vintilă Corbul, având numele complet Vintilă Dumitru Corbul Economu Popescu, s-a născut la data de 26 mai 1916 în București, fiind un renumit scriitor contemporan, dar și un important scenarist român, precizează site-ul printrecarti.ro.
Vintilă Corbul s-a născut și a crescut într-o familie înstărită, mama sa, Sofia, fiind deținătoarea unor acțiuni la diverse bănci, precum și la diverse studiouri renumite de film din Statele Unite, micuțul Vintilă, călătorind foarte mult în Statele Unite.
Urmează cursurile Facultății de Drept, deși își dorea să devină ambasador, iar ca să nu se depărteze foarte mult de pasiunea sa urmează în același timp și cursurile Facultății de Filosofie, secția de Istorie, iar după absolvire, devine judecător.
Începe să scrie de la o vârstă foarte fragedă, la 16 ani reușind să publice romanul “Babel Palace”, iar la 18 ani, al doilea roman “Sclavii pământului”, apoi este interzis de către regimul comunist și nu mai scrie, în anul 1979, abandonând țara natală, împreună cu prietenul scriitor și scenarist, Eugen Burada.
În anul 2004, acesta primește distincția “Meritul Cultural”, în grad de Ofițer, pentru întreaga contribuție în ceea ce privește cultura, distincție oferită de Președintelui României.
Moare la începutul anului 2008, la vârsta de 91 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Bellu din București.
Printre cele mai importante opera semnate de Vintilă Corbul putem aminti de “Moarte și portocale la Palermo”, alături de Eugen Burada,”Cenușă și orhidee la New York “, “Uragan asupra Europei”, sau scenarii pentru filme celebre românești ca “Nea Mărin miliardar” sau “Revanșa”.
Operele autorului s-au bucurat de un real succes, fiind traduse în limbi, ca franceza, greaca, rusa, araba sau poloneza, în Franța fiind realizat și un teatru radiofonic în care sunt redate operele autorului.
Romanul “Căderea Constantinopolelui”, de Vintilă Corbul, reprezintă o adevărată operă istorică de dimensiuni impresionante, dar și un roman în care se prezintă foamea de putere, strategia militară din acele vremuri, precum și începuturile “mișcărilor” geopolitice din Europa de Est.
Se prezintă momentul plin de dramatism al asediului din 1452, când sultanul Mehmed al II-lea conduce trupele otomane către Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, iar autorul prezintă acest moment ca unul al părăsirii din partea occidentului, Constantinos al XI-lea, fiind refuzat de către diplomațiile celorlalte Imperii Occidentale, iar prin această supoziție autorul face o adevărată prezentare a Europei din acea epocă, de la ducatul Moscovei, ducatul Athenei, Curtea lui Charles de la Paris, la Serenissima Veneţie sau ducatul Milanului până la Curtea Angliei.
Prin toată această descriere a ducatelor din acea vreme, Vintilă Corbul prezintă latura morală a puterilor, punând accent pe pofta de putere, pe indiferența și pe egoismul, care reliefează dobândirea cu orice preț a unei supremații la nivel continental.
Autorul punctează aspecte ireparabile în ceea ce privește civilizația bizantină, aspectele spirituale și materiale care s-au pierdut odată cu dorința pătimașă a sultanului Mohamed al II-lea de a ocupa Constantinopolul cu orice preț, precum și părăsirea împăratului Constantinos, inclusiv de către Papă, care avea datoria morală să ajute cu prisosință un împărat care implora ajutor, punând totul în slujba credinței.
Opera reprezintă o adevărată piesă marcantă a omenirii, pe care istoria ne-a mai prezentat-o în cărți, la nivel cronologic, însă, niciodată nu a redat viziunea și interpretarea aspectelor esențiale care au marcat acel moment și acea perioadă, nefiind prezentate într-o măsură atât de cuprinzătoare ca în romanul lui Vintilă Corbul, acest lucrul fiind și astăzi remarcat de către criticii literari.
Sursa: printrecarti.ro
Sursa video: CreativePedia
