În luptele pentru dezrobirea Azovului, Sf. Ioan Rusul este făcut prizonier împreună cu mii de alţi compatrioţi şi dus la Constantinopol, iar de aici în ţinutul Procopie, aproape de Cezareea Palestinei, în Asia Mica, şi este dat în stăpânirea unui Agă (ofiţer superior) turc, care conducea o tabără militară de ieniceri, scrie doxologia.ro.
Osândit sufleteşte la dispreţ, pentru ura turcilor, el nu este decât un „ghiaur”, un „necredincios” vrednic de aspre chinuri: îl bat cu beţe groase de lemn, îl lovesc cu picioarele, îl scuipă, îi ard părul şi pielea capului, îl aruncă în gunoiul grajdului şi îl obligă să trăiască cu animalele. Suportă toate chinurile cu o stăruinţă şi o bărbăţie vrednică de mirare.
Străluceşte astfel preţiosul său caracter creştin, luminează asemenea soarelui frumuseţea cea dinlăuntru a celui ce din copilărie s-a predat lui Hristos. Sf. Ioan primeşte asprele condiţii ale vieţii martirice, torturile, şederea împreună cu animalele în staulul care îi amintea de staulul Betleemului, nevoinţele, posturile, privegherile, rugăciunile fără de număr, încât a îmblânzit sălbăticia turcilor care, uimiţi, îl numesc „Sfânt”.
Prin îngerul Domnului a trimis mâncare într-o farfurie de aramă din Procopie, din Asia Mica, la stăpânul taberei, Aga, care în acea vreme se afla la Mecca, în Arabia, iar acesta a mâncat-o acolo caldă. întorcându-se dupâ 3 luni, acesta a arătat celorlalţi ofiţeri farfuria cu însemnele taberei pe ea. Această minune făcută de sfântul cu îngăduinţa Domnului a oprit ura şi neînduplecata mânie a chinuitorilor săi. Strălucirea Sa sufletească şi morală a potolit în cele din urma cruzimea turcilor.
Un reazim avea sfântul la toate luptele şi o mângâiere în aspra viaţă a torturilor. Se retrăgea la rugăciuni, îngenuncheri, privegheri şi se împărtăşea pe ascuns, faţă de turci, cu Preacuratele Taine ale Domnului. Sfânta împărtăşanie din fiecare sâmbătă era marea lui odihnă, ştiind că i s-a apropiat sfârşitul acestei vieţi trecătoare, la 27 mai 1730 l-a înştiinţat pe preotul care avea grijă de ei, iar acesta i-a adus Sfânta împărtăşanie înlăuntru unui măr pe care îl scobise.
S-a împărtăşit acolo în grajd pentru ultima dată. Robia lui trecătoare şi cumplita pătimire au luat sfârşit. Sfântul Ioan a trecut către veşnica bucurie şi fericire de îndată ce a primit Preacuratele Taine. Preoţii şi creştinii mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului cu învoirea turcilor. Cu emoţie şi cu lacrimi de adâncă cucernicie şi evlavie, cel până mai ieri rob şi sclav este îngropat de creştini, turci, armeni asemeni unui stăpân.
Au ridicat pe umeri acel mult trudit trup şi cu lumânări şi tămâieri, cu atenţie şi evlavie l-au dus în cimitirul creştin, la mormântul pregătit.
Surse video: Istorie Religie Civilizatii TVR Romania, Universul Credintei – TVR, blondyaku, Justinian Filokalis
