Să pornim în primul rând de la acceptarea propriilor limite umane. Să nu aşteptăm nici elogii absurde şi nici să ne frământe prea tare criticile oportuniştilor. Apoi, să ne reîntoarcem cu sufletul în camera copilăriei şi să ne gândim cât de frumoasă era uneori pe atunci lumea. În lume nu e cazul să ţinem contabilitatea lucrurilor ieftine.
Cu aceasta se ocupă numai dușmanii noștri. Să ne facem un mic calcul al lucrurilor frumoase pe care le avem de primit. Să ne gândim la câte mii de flori frumoase ne aşteaptă ca să le simţim mirosul sau la câte cărţi interesante ne stau la dispoziţie pentru ca să ne autocunoaştem.
Liniștea nu se obţine numai la umbra brazilor de munte. O poţi descoperi şi în intimitatea camerei de bloc, cu condiţia să ţii uşa de la apartament cât mai zăvorâtă. Adică, să nu te descoperi în faţa celor care „neavând de lucru” vin să îţi fure aceste nobile preocupări.
Iar dacă, din când în când, ţi se aprinde un dor suav de comuniune, să discuți cu prietenii adevărați.
Sursa: doxologia.ro













