Trăiește în natura ta intimă, cu acceptarea deplină a ceea ce ești. Nu încerca să te manipulezi conform ideilor altora. Fii tu însuți, natura ta autentică, și bucuria va apărea sigur; crește în tine. Când copacul e îngrijit, udat, e firesc să înflorească într-o zi. La fel e și cu omul. Ai grijă de tine. Găsește un sol potrivit pentru ființa ta, găsește o climă potrivită și pătrunde tot mai adânc în tine însuți. Nu explora lumea; explorează-ți natura, precizează doxologia.ro.
Pentru că explorând lumea s-ar putea să ai multe posesiuni, dar nu vei fi un stăpân. Explorându-te pe tine , poate nu vei avea multe posesiuni, dar vei fi un stăpân. E mai bine să fii stăpânul tău decât stăpânul întregii lumi. Cel care trăiește în bucurie firește că trăiește în iubire. Iubirea e parfumul florii bucuriei. În interiorul tău e bucurie, atât de mult, încât nu mai încape, atât de multă încât e insuportabilă. Dacă ești zgârcit cu ea te va durea. Bucuria multă, dacă nu e împărțită, devine suferință, devine durere. Bucuria trebuie împărțită cu alții; împărțind-o te despovărezi, împărțind-o, noi surse se deschid în tine, noi izvoare, noi pâraie.
Această împărțire a bucuriei înseamnă iubire. De aceea trebuie să ții minte un lucru: fără bucurie nu poți să iubești. Și milioane de oameni asta fac. Vor să iubească și nu știu ce e bucuria. De aceea iubirea lor e găunoasă, lipsită de sens și le aduce disperare, nefericire, chin, le face viața de iad. Dacă nu ai bucurie nu poți să iubești. Nu ai nimic de oferit și ești tu însuți cerșetor.
Când radiezi bucurie, când secretele tale ascunse nu mai sunt secrete, ci înfloresc în vânt, în ploaie, la soare, când splendoarea ta întemnițată este eliberată, când misterul tău devine un fenomen fățiș care vibrează în jurul tău, care se simte în respirația ta, în bătăile inimii tale, atunci poți să iubești.
Cel care a dobândit bucuria devine o sursă de mari transformări pentru mulți oameni.
