Cu ajutorul lui Dumnezeu, copiii Școlii Parohiale din Parohia Pinto, Madrid, au sărbătorit încheierea unui an școlar. Bucuria pe care doar vârsta inocenței ne-o dă, copilăria, a fost exprimată prin poezie, prin cântec și prin dulce grai românesc!
În acest an 2025–2026, copiii au putut participa, la sfârșiturile de săptămână, la catehezele organizate în parohie vinerea, sâmbăta și duminica, dar și la diferite ateliere de învățare a muzicii bisericești, de pictură de icoane pe sticlă, de încondeiat ouă, de citit și pronunțat în limba română, precum și de cunoaștere a tradițiilor și obiceiurilor noastre românești. Feed-back-ul activităților culturale a fost întărit pe durata întregului an prin ore de chitară, unde copiii au putut pune în practică, în mod concret, toate cele învățate.
Toate aceste activități sunt posibile în parohie prin implicarea directă a părinților, care sunt îndeaproape interesați de educația copiilor lor. Anul 2026 a fost declarat de către Patriarhia Română ca An al Pastorației Familiei Creștine. În acest context al pastorației, am învățat, părinți și copii, că familia nu este un loc unde ne adunăm perfecți, ci locul unde învățăm să ne iubim rănile unii altora. Unitatea nu se naște din faptul că gândim la fel, ci din faptul că rămânem împreună chiar și atunci când nu ne mai înțelegem. Familia se ține nu prin putere, ci prin iertare, nu prin dreptate, ci prin milă, nu prin control, ci prin rugăciune.
Când unul cade, ceilalți nu-l judecă, ci îl poartă. Când unul se pierde, ceilalți nu-l alungă, ci îl așteaptă. Așa lucrează Dumnezeu în familie: ne leagă prin slăbiciuni, nu prin merite. Dacă nu ne-am răni, n-am învăța să iertăm; dacă nu ne-am tulbura, n-am învăța să ne rugăm unii pentru alții.
Familia unită nu este cea fără conflicte, ci cea care nu fuge din fața durerii. Unde este rugăciune, se face loc pentru Dumnezeu; unde este Dumnezeu, se face loc pentru vindecare. Am învățat că trebuie să ne susținem unii pe alții nu pentru că este ușor, ci pentru că este mântuitor. Acolo unde rămâne dragostea, rămâne și Hristos.
Să ne ajute și să ne lumineze Dumnezeu ca, împreună, părinți și profesori, să știm să fim întotdeauna sprijin și inspirație pentru copiii noștri. Să știm să-i educăm în acest „anotimp al copilăriei cu zâmbet de copii” pentru mulți ani, și toate să fie spre slavă și mulțumire Domnului.
A consemnat doamna preoteasă,
Claudia Pop
