Fiecare persoană pe lângă care trecem ne poate spune ceva despre noi înșine. Tot ceea ce ne înconjoară, tot ceea ce vedem ne poate arăta părți din cine suntem, precum o oglindă. Ce vezi în jurul tău? Cum îi vezi pe oamenii alături de care trăieşti? Cum îi vezi pe cei cu care lucrezi? Cum îi vezi pe oameni în general, pe stradă sau la cumpărături? Tot ceea ce priveşti te reflectă pe tine.
Când te priveşti în oglinda din baie, e destul de clar că persoana la care te uiți ești tu. Indiferent dacă ai o față încruntată sau radioasă, veselă sau tristă, catifelată sau plină de coşuri, știi foarte bine că este vorba despre tine. Dacă nu-ți place imaginea pe care o vezi, nu te superi pe oglindă, nu-i așa? Dacă înlocuim oamenii din jurul nostru cu nişte oglinzi, constatam că acestea vor reflecta aspectele noastre care ne deranjează.
Și nu numai că vom fi mai conştienţi de ce anume trebuie să îndreptam la noi, ci vom evita cu brio potenţialele atitudini negative față de celelalte persoane. Poate că nu aveam nici un motiv real, pentru care să ne suparăm pe ele. Acceptarea faptului că în tine sunt unele trăsături care nu îți plac, nu te face o persoană rea. Nu înseamnă că așa vei fi toata viața ta.
Cu cât vei lăsa orgoliul să nege realitatea, cu atât vei fi suspus unei tensiuni puternice care te va uza psihic și fizic. În acest caz, termenul „acceptare” nu înseamnă ca ești de acord cu ceea ce ai văzut, ci doar faptul că ai constatat, în mod corect, situaţia reală. Si astfel, constatare cu constatare, înţelegere cu înțelegere, modificare cu modificare, se fac paşii necesari în vederea unei echilibrări și apoi a unei dezvoltări armonioase, în vederea fericirii și a creşterii sufleteşti de care are nevoie fiecare.
Nimeni nu spune că este uşor și se face peste noapte Dar se poate!
Sursa: doxologia.ro
