De Ziua Personalului din Sistemul Administrației Penitenciare s-au deschis porțile la Penitenciarul Botoșani și, odată cu ele, o parte din lumea noastră. O lume în care responsabilitatea nu este doar o obligație, ci o alegere zilnică. O lume în care uniforma ascunde oameni, emoții și sacrificii tăcute.
Ziua a debutat sub semnul respectului și al recunoștinței, prin participarea la videoconferința organizată de Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, un moment dedicat aprecierii celor care, prin profesionalism, responsabilitate și devotament, își îndeplinesc zi de zi misiunea în slujba legii și a societății.
Într-un cadru solemn, polițiștii de penitenciare care s-au remarcat prin profesionalism și rezultate deosebite au fost avansați în gradul profesional următor înainte de împlinirea stagiului minim în gradul profesional, iar colegilor cu o îndelungată activitate le-au fost conferite Însemnele Onorifice „În Serviciul Patriei”, în semn de apreciere pentru devotamentul, loialitatea și anii dedicați sistemului penitenciar.
Apoi… porțile s-au deschis pentru comunitate. Și, odată cu ele, s-a deschis o întreagă lume.
În cadrul celor două tururi organizate, vizitatorii au pășit într-o lume pe care, de cele mai multe ori, o cunosc doar din povești sau din auzite. Au trecut pragul unor spații mai puțin accesibile, au descoperit sectorul administrativ , au privit de aproape tehnica și armamentul din dotare și au fost impresionați de creațiile realizate în atelierele de lucru de către persoanele private de libertate.
Dar, dincolo de obiecte și locuri, au întâlnit oameni. Au stat de vorbă cu polițiștii de penitenciare, au pus întrebări sincere, au ascultat răspunsuri cu interes și au descoperit că, dincolo de uniformă, se află vieți, emoții și o misiune purtată cu demnitate zi de zi.
Inimile au bătut la unison. Ochi curioși au descoperit fiecare colț al unității, iar pentru unii dintre vizitatori a prins contur un vis: acela de a deveni, într-o zi, polițiști de penitenciare.
Partea cea mai emoționantă a aparținut familiilor colegilor noștri. Pentru câteva ore, cei dragi au pășit în locul în care părinți, soți, soții sau copii își desfășoară activitatea zi de zi. Au înțeles mai bine responsabilitatea și sacrificiul pe care această profesie le presupune, iar pentru cei mici, îmbrățișarea părintelui aflat în serviciu a însemnat mai mult decât orice explicație.
Au fost momente care nu se pot descrie complet în cuvinte. Doar simți.
S-au deschis porțile la Penitenciarul Botoșani. Și, poate mai important, au fost lăsați oamenii să se apropie de oameni.
