Nu mai avem timp pentru o vorbă bună, pentru o plimbare, pentru o carte citită cu poftă, pentru o îmbrățișare. Toți aleargă, vor să ajungă undeva, vor să fie ca alții. Iar cea mai mare gafă a generației noi e că nu lasă viața să meargă de la sine, să fie totul frumos și natural. De la 16 ani adolescenții își varsă durerea în alcool, cum spun ei: suferă din dragoste.
Adevărul că nici nu știu cum arată adevărata iubire. Fetițele uită de povești și păpuși. Își pierd frumusețea gingașă, naturală sub straturi de farduri. Vor să fie fete mari, dezgolindu-se, pierd timpul prin cluburi. Pierd cei mai frumoși ani. Grăbesc lucrurile și rămân cu sufletul gol. Își distrug sufletul, prezentul și viitorul. Nu reușesc să se delecteze cu frumusețile vieții. Să o înțeleagă mai bine. Greșesc grav, iar această greșeală îi va urmări o viață. Le va rămâne ca o cicatrice pe care o vor regreta, dar va fi prea târziu pentru o schimbare. Tinerii vor să descopere viața sexuală, aventurându-se în cele mai nesăbuite aventuri.
Din această cauză au de suferit. Lacrimi, durere, remușcări. Confundă plăcerile sexuale cu dragostea care să țină în timp, să nu se consume de la prima ceartă sau încercare a vieții. Ei nu știu cel mai important lucru: viața ne oferă tot ce merităm la momentul potrivit cu condiția ca să o trăim corect, fără acea rapiditate care nu ne permite să trăim fiecare vârstă, cu bune și rele, cu miracolele pe care le are. Apoi, cică tinerii se căsătoresc din dragoste, fără a ști cum arată cu adevărat dragostea.
Multe fete ajung să spună „DA” pe la 20 de ani și nu o fac din dragoste. Mulți băieți sunt obligați să se căsătorească cu fete pe care nici nu le iubesc. Și așa ajung să creadă că această căsătorie a fost un coșmar. Căsătoria însă constă în disponibilitatea de a-ți lua un angajament, să dăruiești oricum și oricât fără a dori ceva în schimb, un exercițiu de maturitate și voință.
Totul însă se întâmplă invers: când conștientizează acest lucru, deja e semnat un act de divorț și așa apar multe regrete. Tinerii nu știu să trăiască viața cu adevărat, iar de pe urma grabei se aleg cu multe răni, cu idei greșite precum că precum viața e un chin. Și atunci, nici la 30 de ani împliniți, femeile spun că nu mai văd rost în viață și bărbații nu mai vor să fie cu nici o femeie.
La 40 se plictisesc într-atât de toate, că vor să se retragă undeva și să nu mai știe de nimic. Și asta pentru că nu au trăit la timp: nici dragostea, nici viața, nici omul de alături. Contează cum îți trăiești viața, cum te atașezi față de ea, cum înveți din greșeli. Nu graba te face fericit, dar răbdarea și faptul de a ști de a profita de viață.
Sursa: doxologia.ro
