În data de 18 iulie 1938, Regina Maria trecea „pragul Tăcerii veşnice”, așa cum însăși numea plecarea la Domnul în testamentul său din 1933. Cea mai iubită regină a României s-a stins din viață la Sinaia, după o grea suferință cauzată de cancer, relatează basilica.ro.
Conform dorinței lăsate în același testament spiritual, trupul neînsuflețit a fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș, alături de cel al Regelui Ferdinand, iar inima a fost depusă la capela Stella Maris, din Balcic: „Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o”.
În 1940, după ce România a pierdut Cadrilaterul, inima Reginei a fost adusă la reședința acesteia din Bran, iar în 1970 a fost mutată la Muzeul Naţional de Istorie al României. Începând cu 2015, inima Reginei Maria este păstrată la Muzeului Național „Peleș”.
Alteţa Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, fiind fiica lui Alfred al Marii Britanii şi Irlandei, Principe de Saxa-Coburg-Gotha, Duce de Edinburgh (1844–1900) şi a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei (1853–1920), conform site-ului oficial al Familiei Regale.
S-a căsătorit cu Principele Moștenitor al României, Ferdinand, la 10 ianuarie 1893, pierzând astfel locul din Linia de Succesiune la Coroana Marii Britanii. A devenit, însă, Principesă de coroană și apoi Regină a României, între anii 1914 și 1927. La dorința Regelui Carol I, în 1896, a fost numită comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori, care ulterior îi va purta numele.
Maria a devenit Regină a României la 11 octombrie 1914, într-o perioadă zbuciumată, având în vedere izbucnirea Primului Război Mondial. În acest context dificil, ea a avut o influență majoră în ceea ce privește intrarea României în război de partea Antantei, cu scopul de a recupera provinciile româneşti aflate sub dominație austro-ungară, deși prin această decizie Regele Ferdinand lupta împotriva patriei sale.
„Mama răniților”
Datorită curajului, compasiunii și implicării de care a dat dovadă pe front, a fost supranumită „Mama răniților”, „Mama Regină” și „Regina soldat”. A pus bazele organizaţiei „Regina Maria”, care a creat atât o reţea de spitale în Moldova, cât şi serviciul de ambulanţă.
La 15 octombrie 1922, Maria și Ferdinand au fost încoronați ca regi ai României Mari la Alba-Iulia, în Catedrala Reîntregirii (Încoronării), lăcaș de cult zidit special pentru acest moment istoric.
Reflectând la viața și la misiunea Reginei Maria, istoricul Nicolae Iorga scria: „Niciodată, desigur, o Regină n-a impus mai mult în afară de rangul ei suprem. Regalitatea vitejiei şi milei de oameni o fac să poarte totdeauna o coroană nevăzută care e mai scumpă decât toate juvaierele lumii”.
