În noiembrie 1925, Bucureștiul era martorul unui moment istoric pentru Ortodoxia românească: întronizarea Patriarhului Miron Cristea, primul Patriarh al României. Evenimentul a consfințit ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie și a marcat o nouă etapă în istoria vieții bisericești și naționale.
La 101 ani de la acest moment de referință, rememorăm solemnitatea întronizării primului Patriarh al României, desfășurată la 1 noiembrie 1925, în București. Evenimentul a reprezentat încununarea procesului de înființare a Patriarhiei Române, început la 4 februarie 1925, când Sfântul Sinod a hotărât ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, scrie ziarullumina.ro.
După recunoașterea noii Patriarhii de către Patriarhia Ecumenică și încheierea pregătirilor oficiale, ceremonia întronizării a fost stabilită pentru începutul lunii noiembrie. La 29 octombrie 1925, regele Ferdinand I a emis decretul prin care îl întărea pe Miron Cristea în scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
O ceremonie de amploare, la care au participat reprezentanți ai Ortodoxiei
Solemnitățile au început în dimineața zilei de 1 noiembrie 1925, cu Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Patriarhală, între orele 8:30 și 10:30. La slujbă au participat Patriarhul Miron Cristea, membrii Sfântului Sinod, delegații ale Bisericilor Ortodoxe surori, oficialități ale statului și numeroși credincioși.
Au fost prezenți reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice, Patriarhiei Ierusalimului, Patriarhiei Sârbe, Bisericii Greciei, Bisericii Bulgariei, Bisericii Ortodoxe a Poloniei și Bisericii Ruse din emigrație.
La ora 10:30, participanții au pornit spre Palatul Regal, unde, în Sala Tronului, a avut loc ceremonia de învestire. Ministrul Cultelor, Alexandru Lapedatu, a citit decretul regal, după care regele Ferdinand I i-a încredințat lui Miron Cristea cârja patriarhală, rostind cuvintele: „Îți încredințez cârja de Patriarh pentru a păstori turma Patriarhiei României”.
În cuvântul său, noul Patriarh a prezentat câteva dintre direcțiile viitoarei sale activități, evidențiind îndeosebi rolul cultural și social al Bisericii.
Regele Ferdinand I: „Rara fericire de a vedea creată cea mai înaltă demnitate bisericească”
În discursul rostit cu acest prilej, regele Ferdinand I a subliniat importanța istorică a ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, considerând-o una dintre cele mai strălucite pagini din istoria Bisericii noastre.
Suveranul a evidențiat legătura dintre împlinirea unității statului român și organizarea unitară a Bisericii Ortodoxe Române, arătând că, după secole de eforturi și jertfe ale poporului și clerului, Dumnezeu a învrednicit România să dobândească cea mai înaltă demnitate bisericească.
După ceremonia de la Palatul Regal, Patriarhul Miron Cristea și participanții s-au îndreptat spre Catedrala Patriarhală, unde a avut loc slujba solemnă a întronizării. La dorința noului Patriarh, drumul de întoarcere s-a făcut pe jos, pe Calea Victoriei, unde acesta a fost întâmpinat de mulțimi de credincioși.
O zi de sărbătoare pentru Biserică și poporul român
Programul festiv a continuat cu un dejun organizat la Camera Deputaților, la care au participat aproximativ 300 de invitați, un concert susținut la Ateneul Român de Societatea Corală „Carmen” și un dineu de gală oferit de regele Ferdinand I la Palatul Regal.
Cu acest prilej, Patriarhul Miron Cristea a evidențiat contribuția suveranului la împlinirea acestui deziderat istoric, afirmând: „Tot Majestății Sale îi revine meritul de a fi înălțat Biserica noastră la vrednicia de Patriarhie”.
La rândul său, regele Ferdinand I și-a exprimat bucuria de a consfinți înființarea Patriarhiei Române, evocând contribuția voievozilor români la susținerea Ortodoxiei și exprimându-și dorința de unitate între Bisericile Ortodoxe surori și de pace între popoare.
Marile solemnități s-au încheiat în seara zilei de 1 noiembrie 1925, fiind consemnate și în presa vremii, inclusiv în ziarul „Universul”, în ediția din 4 noiembrie.
Întronizarea Patriarhului Miron Cristea rămâne un moment de referință în istoria Bisericii Ortodoxe Române, simbolizând maturitatea organizării sale bisericești, unitatea spirituală a românilor și recunoașterea locului Bisericii Române în lumea Ortodoxiei. A fost nu doar o solemnitate bisericească, ci și un eveniment cu profundă semnificație națională, care a deschis un nou capitol în istoria Ortodoxiei românești.
Sursa: ziarullumina.ro
