Ce înseamnă, cu adevărat, să ierți? Atunci când cineva ne greșește, ne rănește sau ne prejudiciază, este suficient să-i spunem „te iert” sau iertarea presupune ceva mai profund?
Orice creștin știe că este chemat să ierte și, la rândul său, să ceară iertare. Iertarea este mai mult decât un simplu cuvânt: este o lucrare a sufletului, o dovadă de dragoste față de aproapele. Iar una dintre cele mai importante dimensiuni ale ei este uitarea, scrie doxologia.ro.
Atunci când cineva își recunoaște greșeala, o regretă sincer și ne cere iertare, suntem chemați să nu-i mai purtăm acea faptă ca pe o povară. A ierta înseamnă să nu mai judecăm omul prin prisma greșelii sale, ci să-i oferim șansa unui nou început.
Așa lucrează și Dumnezeu cu noi. Atunci când ne mărturisim păcatele, ne pocăim sincer și ne străduim să nu le mai repetăm, El ne iartă și nu ne mai ține în față greșelile trecutului. Ne oferă posibilitatea de a deveni oameni noi, curățiți prin iubirea și mila Sa.
La fel ar trebui să procedăm și noi cu semenii noștri. Desigur, nu putem șterge amintirile printr-un simplu act de voință, iar unele răni au nevoie de timp pentru a se vindeca. Dar putem alege să nu mai readucem mereu în discuție răul care ni s-a făcut, să nu căutăm răzbunarea și să nu păstrăm o evidență a greșelilor celorlalți.
Iertarea nu înseamnă să justificăm răul sau să uităm lecțiile învățate, ci să renunțăm la resentimente și să nu lăsăm trecutul să ne stăpânească sufletul. Este o strădanie continuă, prin care învățăm să privim omul dincolo de greșeala sa.
Dumnezeu ne oferă mereu șansa unui nou început. Să învățăm și noi să facem același lucru cu aproapele nostru, pentru că adevărata iertare nu înseamnă doar să rostim cuvintele „te iert”, ci să nu mai folosim greșeala celuilalt împotriva lui.
Să iertăm, așadar, cu sinceritate și cu dragoste, pentru că numai învățând să iertăm putem nădăjdui să primim, la rândul nostru, iertarea lui Dumnezeu.
Sursa: doxologia.ro
