Vă sună cunoscută remarca: „Face exact ca tine! Îți seamănă leit!”? Este firesc ca cei mici să ne moștenească trăsăturile, dar cât din comportamentul lor este înnăscut și cât reprezintă, de fapt, o copie a propriilor noastre gesturi, obiceiuri și reacții? scrie doxologia.ro.
De câte ori nu ne-am surprins copiii folosind expresii pe care le-au auzit de la noi sau imitând gesturi și comportamente pe care nici măcar nu le conștientizăm? Uneori suntem mândri că ne seamănă, alteori îi certăm pentru că reproduc exact ceea ce văd acasă.
Copiii învață nu doar din ceea ce le spunem, ci mai ales din ceea ce facem. Ei observă cum vorbim, cum reacționăm atunci când suntem supărați și cum îi tratăm pe cei din jur. Părinții sunt primele lor modele, iar exemplul personal cântărește adesea mai mult decât orice explicație.
Spunem uneori: „Am o vârstă, nu mă mai pot schimba!”. Dar dacă noi nu suntem dispuși să ne corectăm anumite comportamente, cum le putem cere copiilor să facă acest lucru? Nu trebuie să devenim perfecți, ci să învățăm să comunicăm mai frumos, să avem mai multă răbdare și să ne gestionăm mai bine emoțiile.
Să nu uităm că suntem oglinda în care copiii noștri se privesc în fiecare zi. Înainte de a le cere să fie mai buni, mai respectuoși și mai răbdători, să ne întrebăm dacă noi le oferim exemplul potrivit.
Pentru că educația începe cu noi, iar copiii învață mai mult din ceea ce facem decât din ceea ce le spunem!
Sursa: doxologia.ro















