Părintele Emil T. Ciomârtan, fost paroh al Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Trestiana, județul Botoșani, a fost comemorat la patru ani de la trecerea sa la cele veșnice. Personalitatea sa, cultura teologică și dragostea pentru slujirea Bisericii au rămas vii în amintirea celor care l-au cunoscut și, mai ales, a celor pe care i-a format duhovnicește.
Pe 18 noiembrie se împlinesc patru ani de când părintele Emil T. Ciomârtan a plecat la cele veșnice. Acesta a slujit ca preot paroh la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Trestiana, în cadrul Protopopiatului Dorohoi, județul Botoșani, fiind un slujitor devotat al lui Hristos și un îndrumător pentru numeroși credincioși.
Una dintre cele mai emoționante mărturii despre viața și activitatea sa îi aparține preotului Teodor Ciurariu, misionar de caritate la Spitalul Municipal Dorohoi, care i-a fost ucenic și care mărturisește că a învățat de la părintele Emil aproape tot ceea ce presupune slujirea preoțească într-o parohie.
„Am crescut la umbra lui”, mărturisește părintele Teodor Ciurariu, evocând anii în care a primit îndrumare în practica liturgică, comunicarea cu enoriașii, alcătuirea predicilor, etimologia cuvintelor și numeroase alte aspecte ale activității pastorale.
Un loc aparte în amintirile sale îl ocupă biblioteca impresionantă a părintelui Emil, bogată în volume care, în perioada regimului comunist, se găseau cu mare dificultate. Tânărul ucenic era un cititor constant al cărților împrumutate de la părintele său duhovnicesc, având la dispoziție cel mult o lună pentru lectură, după care trebuia să prezinte o recenzie și, atunci când era cazul, să repare volumele deteriorate.
Părintele Emil T. Ciomârtan a fost apreciat ca un bun liturghisitor, predicator și misionar, dedicat slujirii Bisericii și comunității.
De la catedră, la altar
Înainte de a deveni preot, Emil T. Ciomârtan a activat în învățământ, fiind învățător și profesor de muzică, limba și literatura română. A predat la Vatra Dornei, apoi la Dumbrăvița, județul Botoșani.
Era absolvent al Școlii Normale „Alexandru Vlahuță” din Șendriceni, instituție de învățământ pedagogic în care a fost coleg cu personalități importante ale culturii și educației românești, precum academicianul Alexandru Zub și profesorul Ioan Caproșu.
În perioada în care a locuit la Vatra Dornei s-a născut primul copil al familiei, Luminița.
În anul 1976 a fost hirotonit preot, slujind de-a lungul activității sale pastorale în Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Trestiana, unde și-a desfășurat misiunea vreme de mai multe decenii.
A fost căsătorit cu doamna Cristina, învățătoare, împreună având trei fiice: Luminița, Mariana, învățătoare, căsătorită cu preotul Mihai Zugravu, Crina-Cristina, profesoară, absolventă a Facultății de Teologie din Iași și în prezent inspector școlar în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Botoșani, și Delia-Luiza, fostă asistentă medicală, trecută, la rândul său, la viața veșnică.
O amintire care rămâne vie
La patru ani de la despărțirea de părintele Emil T. Ciomârtan, mărturia ucenicului său readuce în atenție chipul unui preot cultivat, un pedagog desăvârșit și un om care a înțeles că formarea unui slujitor al Bisericii presupune nu doar cunoaștere teologică, ci și lectură, răbdare, disciplină și apropiere de oameni.
Moștenirea sa spirituală continuă prin cei pe care i-a îndrumat, prin comunitatea în care a slujit și prin amintirea celor care l-au cunoscut.
La ceas de pomenire, rugăciunea celor care l-au prețuit este ca Dumnezeu să-i așeze sufletul în ceata drepților, în lumina cea neînserată a Împărăției Sale.
Veșnică să-i fie pomenirea!
„Cu Sfinții odihnește, Doamne, sufletul adormitului robului Tău Emil, preotul, fratele nostru, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.”
Sursa: facebook/ Teodor Ciurariu













