Sfinții 7 tineri din Efes au fost închiși într-o peșteră unde au dormit aproape 200 de ani, iar la trezire lor s-au arătat neschimbați ca și cum ar fi trecut o singură noapte peste ei. Ei sunt serbați de două ori în calendarul ortodox, o dată pe data de 4 august când se face pomenirea minunii învierii lor și pe data de 22 octombrie, data trecerii lor cu pace la Domnul, scrie pravila.ro.
Sfinții 7 tineri din Efes (sinaxar)
Sfinții 7 tineri din Efes au trăit în timpul împărăției lui Deciu (249-251), ei fiind soldați, iar numele lor sunt: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan și Constantin. În timpul domniei sale, împăratul inițiază o amplă campanie de persecuție a creștinilor. Sfinții 7 tineri din Efes refuză cu vehemență renunțarea la credința creștină, fapt ce îl va ofensa teribil pe împărat. Acesta decide să le mai acorde un răgaz de câteva zile, timp în care cei 7 tineri ar fi trebuit să hotărască drumul pe care îl vor urma: vor trece le legea păgână sau vor fi chinuiți în numele credinței creștine și ulterior omorâți.
Nici măcar o singură urmă de incertitudine nu i-a încercat pe curajoșii închinători ai Domnului în răstimpul pe care l-au avut. Au decis să se retragă într-o peșteră din apropiere, unde se rugau pentru sufletele celor care cedau presiunii paginilor și treceau la închinarea la idoli și în același timp se rugau Domnului să îi învrednicească a primi orice chin ar fi urmat să vină asupra lor atâta timp cât la sfârșit îl vor vedea pe adevăratul Dumnezeu. La finalul termenului limită, aflând că cei Sfinții 7 tineri din Efes s-au retras în peștera din muntele Ohlon (azi muntele Pion) din imediata apropiere a Efesului, împăratul poruncește ca gura peșterii să fie acoperită cu pietre pentru ca cei 7 să nu mai vadă vreodată lumina zilei, ci să moară asfixiați sau de foame ca răspuns la relepădarea lor de credința creștină.
Printre cei care au primit ordinul de a acoperi gura peșterii se aflau și doi ostași, creștini în taină, pe numele lor Teodor și Rufin. Suferind la gândul că cei 7 tineri vor muri nevinovați, cei doi ostași au hotărât să scrie pe două tăblițe de plumb istoria vieții celor Sfinții 7 tineri din Efes, după care le-au așezat în partea dreaptă a intrării în peșteră, pentru ca, după trecerea timpului, posteritatea să afle despre viața celor 7 tineri inocenți. Ceea ce s-a întâmplat imediat după închiderea peșterii este descris de către Sfântul Simeon Metafrastul astfel: „Iar milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, Care totdeauna poartă grijă de cele folositoare Bisericii Sale și Se îngrijește de robii Săi, a poruncit acestor șapte tineri să adoarmă cu oarecare străină și minunată adormire, ca Cel ce voia să facă prin ei, în vremea viitoare, o minune preaslăvită și să încredințeze pe cei care se îndoiau de învierea morților.” Așadar, Sfinții 7 tineri din Efes au adormit într-un somn divin timp de aproape 200 de ani, iar la trezire arătau neschimbați ca și cum ar fi trecut o singură noapte peste ei.
Între timp, la conducere venise împăratul creștin Teodosie al II-lea (401-450), care se confrunta cu o situație delicată din punct de vedere spiritual. În timpul domniei sale circula o erezie a ereticilor manihei care producea mare tulburare în popor. Aceștia contestau învierea din morți, spunând că oamenii nu vor mai învia, ci vor muri pentru totdeauna. În aceste vremuri agitate, împăratul Teodosie se ruga Domnului pentru o minune ca să-și susțină teoria privind învierea din morți, așa încât Îl implora pe Dumnezeu să-i arate care este adevărul. Așa se face că, proprietarul terenului pe care se afla peștera, hotărăște să construiască un staul pentru oile sale având nevoie și de pietre. Astfel, în timpul acesta, muncitorii care se ocupau de acele lucrări îndepărtează pietrele de la intrarea în peșteră și în cel mai scurt timp, cei 7 revin la viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Neștiind că între timp au trecut 200 de ani de la adormirea lor, sunt curioși să afle dacă ostașii împăratului Deciu sunt pe urmele lor. Decid astfel să îl trimită în oraș pe Iamvlih după merinde și pentru a afla noutăți.
Până a ajunge la brutărie, tânărul Iamvlih este profund uimit de faptul că la porțile caselor este prezent semnul Sfintei Cruci și nenumărate biserici erau ridicate în locuri din oraș pe care el acum nu le mai recunoștea. Debusolat, se întreabă dacă nu cumva a greșit drumul, pentru că această așezare nu mai seamănă cu Efesul pe care îl știa el. Ajuns la brutărie, cere pâine brutarului și vrea să o plătească cu o monedă din timpul său care era emisă în timpul împăratului Deciu cu chipul acestuia pe ea. Brutarul este profund uimit de această monedă și începe să îi pună diverse întrebări despre proveniența ei, suspectând că tânărul Iamvlih ar fi putut să găsească o comoară. Acesta, confuz de întrebările brutarului încearcă să fugă, însă este prins și dus în piața orașului fiind supus unor mulțimi de întrebări legate de presupusa comoară. Este chemat însuși magistratul care îl întreabă despre locul în care a ascuns comoara, numele său și cine este familia sa. La aceste întrebări, tânărul răspunde: „Sunt de aici, din Efes, dacă acest oraș este Efes, iar părinții mei sunt cutare și cutare.” Aceste nume fiindu-i necunoscute proconsulului și mai ales neobișnuite, acesta se mânie și îl acuză pe Iamvlih că vrea să îl înșele. Neștiind cum altfel ar putea să îi convingă de sinceritatea sa, Iamvlih le spune tuturor celor prezenți să îl urmeze la peșteră, unde îi vor găsi și pe ceilalți. Odată ajunși acolo și găsind tăblițele de plumb ce istoriseau povestea vieții lor, toți cei prezenți realizează că sunt martorii unui miracol, se închină în fața celor Sfinții 7 tineri din Efes și aduc slavă Domnului.
Sfinții 7 tineri din Efes vor povesti și împăratului întreaga lor viață, acesta cinstindu-i cu mare recunoștință. 7 zile mai târziu, acești tineri evlavioși vor adormi întru Domnul spre marea lor cinste. Impresionat de minunea trăită, împăratul Teodosie ordonă ca trupurile lor să fie așezate în 7 sarcofage aurite, însă tinerii îi vor apărea în somn spunându-i să îi așeze de-a dreptul pe pământ în peștera lor, în așteptarea Învierii.
Această minune a învierii Sfinții 7 tineri din Efes avut un răsunet foarte mare, chiar și Mahomed o menționează într-o sură a Coranului.
Surse: Crestin Ortodox, Basilica, Ziarul Lumina, Wikipedia.
Unde se găsesc moaștele Sfinților 7 tineri din Efes
La locul peșterii unde au stat cei 7 tineri se săvârșeau mulțime de minuni. Acolo Împăratul Teodosius al II‐lea cel Tânăr (408‐450) a ridicat foarte curând deasupra peșterii o basilică strălucitoare ca să‐i amintească pe Sfinții 7 tineri din Efes.
În apropiere de anticul oraș Efes (în prezent orașul Selçuk din Turcia) există o peșteră din perioada creștinismului timpuriu, care, este peștera acelor tineri. Peste mormintele lor a fost ridicată o biserică, peștera fiind întărită cu zidărie. În timpul săpăturilor arheologice dintre anii 1927-1928, s-a constatat că în jurul acelei biserici-grotă au fost săpate alte mici grote unde s-au găsite numeroase morminte din perioada secolelor V-VI. Pe zidurile ruinelor bisericii dar și pe unele morminte s-au descoperit inscripții dedicate Celor șapte tineri adormiți. În prezent peștera atrage numeroși turiști și pelerini fiind o atracție a vechiului Efes.
Mormântul Sfintei Maria Magdalena
Mormântul Sfintei Maria Magdalena din Efes se află la dreapta intrării în peștera unde au adormit, mai târziu, cei șapte tineri din Efes. În locul acesta s‐a format un locaș numit martyrion ce are o cupolă și care închide mormântul cu acoperământul lui. Foarte curând a început să devină locul unui mare pelerinaj.
Cea dintâi mărturie cu privire la existența mormântului și martyrionului Sfintei Maria Magdalena în Efes apare menționată în anul 590 de către Grigorie de Tours. Jumătate de secol mai târziu, în 630, Patriarhul Ierusalimului, Sfântul Modest, menționează aceeași informație. Închinătorii Sfintelor Locuri nu scăpau prilejul de a trece și prin Efes, ca să se închine la mormântul Sfintei.
În România moaștele Sfinților 7 tineri din Efes
În București o părticică din Sfintele lor moaște se găsește la Mănăstirea Mihai Vodă.
Sursă: Doxologia.
Icoana Sfințiilor 7 tineri din Efes
Dionisie din Furna în „Erminia picturii bizantine” nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfinții 7 tineri din Efes ci doar modul în care au adormit în peșteră.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma – Erminia Picturii Bizantine
Rugăciune către Sfinții 7 tineri din Efes
Veniți, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărțit marea și a trecut pe poporul pe care l-a eliberat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Pe cinstiții și străluciții tineri, cei șapte cu numărul, veniți să-i cinstim cu credință, căci luminează Biserica lui Hristos, mai bine decât sfeșnicul cu șapte lumini al Legii Vechi.
Cei șapte tineri, care viețuiseră pentru Hristos mai înainte în omorârea trupului, primind minunată moarte ca un somn, iarăși s-au sculat, întărind dogma despre învierea morților.
Ierihonul a căzut prin strigarea celor șapte trâmbițe; iar prin credința cea cu șapte glasuri a purtătorilor de chinuri înălțarea înșelăciunii s-a coborât până la iad și s-a risipit.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cu adevărat îndoită cunună ați primit, Sfinților șapte tineri, înșelăciunea și lepădarea credinței despre învierea tuturor risipind-o mai înainte de moarte, ați încredințat-o prin scularea voastră.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Naștere cu cuviință nouă o înnoiește, Ceea ce nu știi de mire. Că din tine S-a Întrupat fără schimbare și fără amestecare Cuvântul Cel împreună veșnic fără de început cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Duh.
