Toată lumea vrea binele şi oricine îşi doreşte să fie bine, dar de atâtea ori se întâmplă că binele unora este un rău pentru alţii sau că doreşti să faci bine, dar iese rău. Binele este o valoare universală complexă, fiecare om crezând profund că doar aşa cum înţelege el binele este bine.
De aici şi mai multe sensuri ale binelui, toate însă cu valoare pozitivă, pornind de la înfăţişare (arată bine, îi stă bine) către stare (se simte bine), calităţi (bun la inimă) şi comportament (se poartă bine) şi culminând cu calitatea vieţii (o duce bine). Bine mai înseamnă şi în corespundere cu Adevărul (e bine aşa, de-a binelea) şi cu Frumosul (este bine, un bărbat bine).
Binele are şi un sens formal contradictoriu, ca în expresia: Bine ţi-a făcut! Omul nu se naşte decât ca fiinţă biologică şi doar cu predispoziţia de a deveni şi fiinţă intelectuală, şi fiinţă spirituală. Fiecare dintre noi este responsabil nu numai de binele propriu dar şi de binele din lume, căci bine faci, bine găseşti/primeşti, ceea ce înseamnă că forţa Binelui este în armonia omului cu sine şi cu lumea.
Sursa: doxologia.ro
