Neîncrederea noastră face ca viața să fie grea. Faptul că am învățat și știm că viața se trăiește doar așa. Așa cum am văzut până acum la cei de dinaintea noastră, așa cum vedem în jur. Am învățat să trăim în neîncredere. Neîncredere în noi, în sufletul nostru, în ghidarea interioară și exterioară. Neîncredere în oameni, în Univers, în Dumnezeu. Și uneori ne întrebăm: Ce încredere să ai când privești in jur?
Depinde ce vezi. Ce avem nevoie pentru a trăi în încredere? Cu toate că suntem plini de neîncredere, ne trezim în fiecare zi cu încrederea că viața va merge înainte și astăzi. Venim aici pe Pământ cu încrederea că se va avea grijă de noi. Apoi, ne trezim cu încrederea că vom putea respira în fiecare minut. Cu încrederea că vom avea tot ce ne trebuie ca să ne susținem viața pe Pământ.
Și astăzi și mâine și mulți ani de aici înainte. Cu toate că suntem plini de neîncredere, nu ne-am fi putut duce nici o clipă viața fără să avem încredere. Uneori ne ducem viața ca și cum suntem singuri, rătăciți, deconectați de la esența și bucuria vieții, trăind în iluzia că totul e greu și nereușind să ieșim din cercul vicios al neîncrederii.
Așa că de azi, avem o alegere – alegem să manifestăm conștient încrederea pe care am arătat-o inconștient în fiecare zi pe Pământ până acum? Sau alegem să dăm putere în continuare iluziei neîncrederii în care se zbate umanitatea de prea mult timp?
Sursa: doxologia.ro
