Voința este puterea sufletească prin care omul duce la îndeplinire gândurile și dorințele sale. În ea a sădit Dumnezeu năzuința spre bine. Voința omului a fost îndreptată numai spre bine. În urma păcatului strămoșesc însă, slăbindu-i-se puterea, ea s-a îndreptat mai mult spre rău, fără să-și piardă însă puterea de a se hotărî și spre bine, scrie doxologia.ro.
Prin jertfa de pe Cruce, Mântuitorul a recâștigat omului harul dumnezeiesc, pentru a putea birui pornirile voinței spre rău. Astfel, având ajutorul dumnezeiesc, datoria creștinului este ca, prin virtutea înfrânării și a bărbăției, să-și întărească puterea voinței sale, încet aceasta, în chip statornic, să se îndrepte numai spre împlinirea faptelor bune.
„Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele” (Romani 12, 21). Statornicia voinței omului pe calea binelui se numește caracter moral. Omul împodobit cu caracter moral nu se lasă abătut din calea binelui, oricâte greutăți, ispite și primejdii ar întâlni.
El își îndeplinește totdeauna în chip deplin datoriile sale, ține seama de drepturile semenilor săi, caută să fie folositor obștii, iar prin viața și faptele sale își dă silința să fie pildă bună altora. Împotriva voinței spre bine, se păcătuiește prin neînfrânare.
