Obștea Mănăstirii Golia a primit în această dimineață, 29 noiembrie, binecuvântarea Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, care a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica istorică a așezământului monahal. Cu această ocazie, ierarhul a săvârșit și o hirotonie întru preot pe seama mănăstirii ieșene.
Numeroși credincioși din cartierul Târgu Cucu s-au rugat sâmbătă dimineața la slujba oficiată de PS Nichifor Botoșăneanul, alături de un sobor de stareți, preoți și diaconi. Au mai slujit arhim. Petroniu Marin, starețul Mănăstirii Pângărați și exarh de Neamț, arhim. Serafim Nastasiu, starețul Mănăstirii Golia, precum și clerici din administrația eparhială și din parohiile din municipiu.
După Vohodul Mare, diaconul Alexandru Burlacu, medic primar cardiolog și conferențiar al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, a dat citire mărturisirii de credință și a primit hirotonia întru preot pe seama așezământului monahal, primind la final veșmintele liturgice: epitrahilul, brâul și felonul. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a ținut un scurt cuvânt, felicitându-l pe noul cleric și explicând celor prezenți misiunea pe care preotul o primește odată cu primirea Tainei:
Hirotonia, etimologic, se înțelege ca „punere a mâinilor”. Ea este o chemare, o urmare a lui Hristos, vestind, precum aflăm de la Sfântului Apostol Pavel, vestind Evanghelia lui Hristos: cuvântul adevărului neschimbat, nealterat, necuprins cu gândul omenesc, ci precum s-a descoperit nouă, răspunzând astfel unei chemări, o chemare pe care părintele nou hirotonit Alexandru a pus-o la inima lui și a primit-o din tinerețea sa. Este o chemare pe care omul o poate primi, sau poate să întârzie, sau poate să nu răspundă până la sfârșit. Este o chemare de a răspunde unei slujiri pe care Domnul o pune. Și acest răspuns este, de fapt, o mulțumire și o primire a dragostei lui Dumnezeu, o mulțumire pentru dragostea lui Dumnezeu și a fi împreună lucrător cu Domnul. Omul aduce această mulțumire prin a descoperi ceea ce Domnul a pus în inima noastră, adevărul evanghelic. Sfântul Apostol Pavel ne arată că această chemare este și o cinste, o cinstire pe care Domnul o face, precum cinstea pe care Domnul a dat-o Apostolului să lege și să dezlege păcatele oamenilor. Cinstire a fost și au fost cinstiți de oameni atunci când Domnul a lucrat prin Sfântul Apostol Petru minuni, minuni precum însuși Domnul făcuse, vindecând pe cel ce zăcea la poarta Tempului, făcând minuni prin cuvânt, făcând minuni Sfântul Apostol Pavel, mai târziu, fiind el însuși chemat apostol. Așadar, o cinstire ca un semn că Domnul, pe cei ce-l urmează, îi întărește și adevărește cuvântul adevărului Său, iar această cinste, spune Sfântul Apostol Pavel, „nimeni nu și ia pentru sine, nu și ia de la el însuși”, ci doar dacă a fost chemat, precum Domnul însuși chemat prin glasul Tatălui: „Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”. Așadar, este o chemare în care Domnul pune și putere, dar e o chemare pe care atunci când o primim în inima noastră, o primim din dragoste pentru Hristos, făcându-ne martori a acestei iubiri.
