În fiecare an, la 17 septembrie, Biserica Ortodoxă le prăznuiește pe Sfânta Muceniță Sofia și cele trei fiice ale sale, Pistis, Elpis și Agapis, chipuri ale credinței creștine și ale jertfei pentru Hristos, scrie ziarullumina.ro.
Originare din Roma, cele patru sfinte au trăit în timpul împăratului Adrian (117–138). Rămasă văduvă de tânără, Sofia și-a dedicat viața creșterii celor trei fiice, educându-le în spiritul rugăciunii, al milosteniei și al dragostei față de Dumnezeu.
Numele fetelor aveau o semnificație aparte. Pistis înseamnă „credință”, Elpis – „nădejde”, iar Agapis – „dragoste”. Mama lor le-a crescut astfel încât aceste virtuți să nu rămână doar cuvinte, ci să devină principii după care să-și trăiască viața.
Credința familiei a ajuns la cunoștința autorităților romane, iar cele trei surori au fost aduse înaintea împăratului Adrian. Li s-a cerut să renunțe la credința creștină și să aducă jertfe zeilor, însă fetele au refuzat și au mărturisit cu fermitate credința în Iisus Hristos.
Pentru această mărturisire, cele trei surori au fost martirizate. Sfânta Sofia le-a însoțit și le-a întărit prin rugăciune până în ultimele clipe. După moartea lor, le-a îngropat cu cinste, iar timp de trei zile s-a rugat la mormântul lor. Apoi și-a încredințat și ea sufletul lui Dumnezeu.
Tradiția consemnează că, la momentul martiriului, Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani, iar Agapis doar 9 ani. Prin vârsta lor fragedă și prin statornicia credinței, cele trei surori au rămas în memoria Bisericii ca exemple de curaj și fidelitate față de valorile creștine.
Mormintele Sfintei Sofia și ale fiicelor sale au fost localizate pe vechiul drum roman Via Aurelia, iar deasupra lor a fost ridicată o biserică închinată Sfântului Mucenic Pangratie.
Sfânta Sofia este cinstită și în mod deosebit în Bulgaria. Din anul 1992, ea este considerată ocrotitoarea capitalei Bulgariei, orașul Sofia, care îi poartă numele.
Povestea Sfintei Sofia și a celor trei fiice ale sale rămâne, peste veacuri, o lecție despre puterea educației prin exemplu, despre responsabilitatea părinților și despre valorile transmise de la o generație la alta. Pentru familiile creștine, cele trei nume – credință, nădejde și dragoste – pot fi privite și astăzi ca repere ale unei vieți întemeiate pe Dumnezeu și pe iubirea față de aproapele.
Sursa: ziarullumina.ro
