Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş este un sfânt român din Raguza Dalmaţiei. Rămas orfan de mic, mama sa îl trimite să înveţe carte la Ohrida, pe când avea 12 ani. La 15 ani intră la Mănăstire Adormirii Maicii Domnului, iar după cinci ani pleacă la muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator, unde este călugărit cu numele de Iosif, scrie doxologia.ro.
După o vreme s-a retras în sihăstrie, unde se spune că datorită virtuţilor sale creştineşti primise de la Dumnezeu darul săvârşirii de minuni prin vindecarea bolilor. Ajungând cunoscut, iubit şi respectat, Iosif a fost hirotonisit la muntele Athos şi rânduit drept duhovnic al călugărilor de acolo. A trecut pe rând pe la mănăstirile Xiropotam, Vatoped, Hilandar şi alte schituri şi mănăstiri fiind, apoi, numit egumen la Mănăstirea Sfântul Ştefan din Adrianopole. Acolo a slujit şase ani, iar mai apoi a fost egumen la Mănăstirea Cutlumuş de la muntele Athos.
La vârsta senectuţii s-a retras lângă Mănăstirea Vatopedu, însă a fost chemat de românii din Banat să le fie mitropolit. În 1650, de sărbătoarea Sfântului a fost hirotonit mitropolit al Banatului. A păstorit credincioşii din Banat timp de 3 ani. În 1653, Iosif s-a retras la mănăstirea Partoş, unde a mai trăit încă trei ani, adormind în Domnul la vârsta de 85 ani. În momentul adormirii sale clopotele mănăstirii au început să bată fără să le tragă cineva.
Trupul mitropolitului a fost aşezat într-un mormânt a zidit în naosul bisericii mănăstireşti, în dreptul uşii de intrare. La date de 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al BOR a hotărât trecerea în ceata sfinţilor a mitropolitului Iosif, stabilindu-se ca dată de cinstire a sfântului 15 septembrie a fiecărui an. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş pe data de 7 octombrie 1956 când moaştele sale au fost aduse din mănăstirea Partoş şi aşezarea în catedrala mitropolitană.
Surse video: TVR Timişoara, Popovici Razvan Ciprian, Editura Excelsior Art, Litoral TV
