Barbu Ştefănescu Delavrancea este cunoscut ca unul dintre clasicii literaturii române, dar el a fost atât un mare avocat, cât şi ministru al lucrărilor publice extrem de competent şi productiv.
În conştiinţa publică din România, Barbu Ştefănescu Delavrancea este cunoscut ca unul dintre clasicii literaturii române, mai ales prin lucrările „Apus de Soare“ sau „Hagi Tudose“.
Delavrancea a fost, pe lângă un mare literat şi un orator de excepţie, jurist şi om politic, fiind şi primar al Capitalei, dar şi ministru în două rânduri: odată al Lucrărilor Publice şi apoi al Industriei şi Comerţului, precizează site-ul culturainiasi.ro.
Deşi s-a născut în mahalaua Bucureştilor, la 1858, el şi-a luat numele Delavrancea în semn de apreciere pentru strămoşii săi, tatăl său, Ştefan Tudorică Albu, fiind descendent dintr-o familie de ciobani vrânceni.
A absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti şi după absolvire, sprijinit de fratele său, obţine o bursă la Paris unde se dedică intens studiului, fiind fascinat de filosofia lui Schopenhauer, Kant, Auguste Comte, J. S. Mill, dar şi de operele lui Horatiu si Vergiliu, Dante si Petrarca, Moliere, Hugo, Balzac, Shakespeare.
Tot la Paris, Delavrancea este atras şi de tehnica oratorică, având o admiraţie specială pentru Leon Gambetta, cel mai mare orator francez al acelor timpuri. Perioada din Franţa l-a pregătit pentru cariera de avocat în Baroul Ilfov, pe care o practică în paralel cu cea de publicist la ziarele cunoscute din Bucureşti.
Scriitorul popular
Cititorilor de literatură, Delavrancea le este cunoscut în special pentru nuvelele „Bunicul”, „Bunica”, „Domnul Vucea” sau „Hagi Tudose”, dar mai ales pentru trilogia istorică „Apus de soare” (1909), „Viforul” (1910), „Luceafărul” (1910).
“Delavrancea a adus in literatura românească viaţa celor mulţi, interesul cald pentru aceasta viaţă şi, în scrisul românesc, limba vie a celor care trăiesc în contact cu pământul şi un stil colorat, în locul stilului curent si amorf de până atunci. Delavrancea este unul dintre creatorii literaturii artistice române şi unul dintre promotorii celei mai nouă, a celeia care s-a inspirat mai mult din viaţa aşa de originală şi specifică a ţărănimii noastre”, l-a caracterizat Garabet Ibrăileanu, precizează site-ul culturainiasi.ro.
Barbu Ştefănescu Delavrancea a deţinut mai multe demnităţi publice, precum primar al Bucureştilor (iunie 1899- februarie 1901.), ministru al Lucrărilor Publice (29 decembrie 1910 – 27 martie 1912), ministru al Industriei şi Comerţului (din 10 iulie 1917), respectiv deputat.
În conştiinţa vrâncenilor a intrat definitiv cu o lucrare care a rezistat aproape un secol, respectiv realizarea şoselei care pleca de la Focşani şi făcea legătura, prin munţi, cu Transilvania, practic actualul DN2 D de azi, Focşani-Ojdula-Covasna.
Sursa video: Claudia Galeriu
